Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea soluţiei legislative care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea “oricărui act de procedură în cauză” din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, întrucât aceasta este neclară, incoerentă şi lipsită de previzibilitate, de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situaţie juridică incertă referitoare la condiţiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârşite.
Tag: raspundere penala
Examenul jurisprudenţei actuale în materie penală a evidenţiat mai multe orientări cu privire la data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor intenţionate la care elementul material al laturii obiective constă într-o singură acţiune, dar în cazul cărora urmarea imediată (paguba, folosul necuvenit care constituie rezultatul prevăzut de norma de incriminare) se realizează într-un anumit interval de timp, uneori îndelungat.
Examenul jurisprudenţei actuale în materie penală a evidenţiat mai multe orientări cu privire la data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor intenţionate la care elementul material al laturii obiective constă într-o singură acţiune, dar în cazul cărora urmarea imediată (paguba, folosul necuvenit care constituie rezultatul prevăzut de norma de incriminare) se realizează într-un anumit interval de timp, uneori îndelungat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că incidenţa prescripţiei răspunderii penale, în cazul omisiunii discutării în cursul judecăţii, poate fi analizată doar pe calea căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, în condiţiile art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.
Examenul jurisprudenţei actuale în materie penală a evidenţiat mai multe orientări cu privire la data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor intenţionate la care elementul material al laturii obiective constă într-o singură acţiune, dar în cazul cărora urmarea imediată (paguba, folosul necuvenit care constituie rezultatul prevăzut de norma de incriminare) se realizează într-un anumit interval de timp, uneori îndelungat.
Potrivit reglementărilor penale prescripţia înlătură răspunderea penală.
Art. 155 alin.1) C. penal prevede: cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.
Potrivit ultimelor noutăţi legislative a fost sesizată Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate cu privire la sintagma “oricărui act de procedură penală”.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că sintagma “orice act de procedură” este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, motiv pentru care aceasta încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se arată că, potrivit doctrinei, actele de procedură sunt împărţite în acte procedurale şi acte procesuale, distincţie ce presupune un regim juridic diferit al acestor acte şi consecinţe juridice diferite.
Conform prevederilor penale, persoana juridică, cu excepţia statului şi a autorităţilor publice, răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice.
Art. 135 C. penal prevede că instituţiile publice nu răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în exercitarea unei activităţi ce nu poate face obiectul domeniului privat.
Potrivit ştirilor juridice, acest articol de lege a constituit motiv de sisizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.
Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a adoptat un amendament care prevede că faptele săvârşite de persoanele aflate în exercitarea demnităţilor publice sau funcţiilor publice ce determină existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate se prescriu după 3 ani.
“Faptele săvârşite de persoanele aflate în exercitarea demnităţilor publice sau funcţiilor publice ce determină existenţa conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate se prescriu în termen de trei ani de la data săvârşirii lor”, se arată în propunerea de modificare a legii 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice.
Se spune că „atunci când un stat nu își plătește profesorii, copiii sunt cei ce plătesc în cele din urmă.” (Guy Bedos) Însă, de multe ori, și profesorii plătesc cu propria libertate atunci când se constată că au solicitat sume de bani și se apreciază că fapta respectivă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită.
Caz practic
În decembrie 2015 a fost trimisă în judecată sub control judiciar inculpata S.L.D. fiind acuzată de luare de mită și inculpata G.D. pentru complicitate la luare de mită. Inculpata S.L.D., profesoară de geografie la clasa a XI-a fără frecvență la un liceu de stat a pretins, prin intermediul elevei G.D. care era elevă în acea clasă suma de 500 lei (câte 25 de lei de la fiecare elev al clasei) pentru a-i promova la materia pe care o preda în condițiile în care la acea dată aceștia nu primiseră note la geografie. În noiembrie 2015 inculpata S.L.D. a primit prin intermediul elevei G.D. suma de 475 lei.
Sunt cazuri în care cei condamnați înainte de a executa pedeapsa sau înainte ca aceasta să fie considerată ca executată, săvârșeșc o nouă infracțiune și atunci pedeapsa pentru noua faptă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată sau la restul neexecutat din aceasta.
Ne aflăm în fața unui caz de recidivă atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau intenție depășită pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Pentru a fi îndeplinite condițiile primului termen al recidivei postexecutorii în afara condițiilor enumerate anterior trebuie ca hotărârea de condamnare să nu privească infracțiuni săvârșite doar din culpă, pentru care a intervenit amnistia sau fapte care au fost ulterior dezincriminate.