Oricât de mare ar fi pasiunea unei persoane de a vâna, de a-şi pune în practică calităţile de vânător desăvârşit, trebuie să respecte un cod etic dar şi prevederile legale referitoare la regimul armelor şi muniţiilor – Legea nr. 295/2004, precum şi cele referitoare la vânătoare şi protecţia fondului cinegetic – Legea nr. 407/2006.

Din dorinţa de a fi de ajutor celor care se gândesc să participe la o vânătoare pe meleagurile ţării, în viitorul apropiat sau mai îndepărtat,  am să prezint în continuare cerinţele ce trebuie îndeplinite în acest sens, precum şi câteva exemple de procese judiciare, proaspăt finalizate, legate de comiterea infracţiunii de braconaj cinegetic. De asemenea, se merită a fi menţionate şi speciile de animale şi perioadele legale în care se poate vâna în anotimpul de iarnă.

Ce se înţelege prin braconaj

Ei bine, conform art. 1 lit. c din legea mai sus menţionată, braconajul este “acţiunea desfăşurată în vederea obţinerii aceloraşi efecte ca şi prin acţiunea de vânătoare, fără a fi îndeplinite condiţiile legale pentru desfăşurarea acesteia din urmă”.  Iar potrivit art. 1 lit. u din acelaşi act normativ, vânătoarea este definită ca fiind “acţiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor aflate în stare de libertate.

Multe voci din domeniul silvic afirmă faptul că  braconajul poate fi eradicat, însă propun să nu ne amăgim singuri, spun asta pentru că omul este foarte inventiv, iar unii dintre concetăţeni  vânează pentru a se hrăni pe ei şi familiile lor. Un obiectiv mai realist de atins al autorităţilor, ar fi ţinerea sub control a braconajului şi luarea tuturor măsurilor necesare ca acesta să nu capete proporţii.

Activităţile interzise de lege plus explicaţiile de rigoare unde este cazul            

De legi aspre în acest domeniu nu ducem lipsă, alta este problema şi anume punerea în aplicare a acestora! De exemplu, potrivit art. 42 alin. 1, constituie infracţiune de braconaj şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei următoarele activităţi:

• vânătoarea fără permis de vânătoare, cu excepţia cazurilor în care această opereţiune este realizată de elevii şi studenţii din unităţile de învăţământ abilitate, în care se studiază ca disciplină vânatul şi vânătoarea.
• vânătoarea fără autorizaţie legală;
• vânătoarea prin folosirea ogarilor sau a metişilor de ogari;
• vânarea speciilor de vânat strict protejate în alte condiţii decât cele legale;
• vânătoarea în parcuri naţionale, în rezervaţii ştiinţifice;
• vânarea mamiferelor prin utilizarea capcanelor neautorizate;
• vânarea în afara perioadelor legale de vânătoare la specia respectivă;
• urmărirea vânatului rănit pe alt fond de vânătoare, fără acordul gestionarului acestuia, ori trecerea pe un asemenea fond, cu arma de vânătoare, în afara căilor de comunicaţie; (Asta chiar dacă arma de vânătoare este închisă în toc şi descărcată, este interzisă tranzitarea unui alt fond de vânătoare decât cel pe care vânătorul este autorizat să vâneze).
• vânătoarea pe alt fond de vânătoare decât cel pe care vânătorul este autorizat să vâneze; (Nu se poate invoca de catre nimeni necunoaşterea legii şi implicit nici faptul că nu cunoştea limitele unui fond cinegetic. Indiferent dacă este însoţit de paznicul de vânătoare sau nu, vânătorul are obligaţia de a cunoaşte limitele fondului cinegetic unde este autorizat să vâneze şi, totodată, să nu depăşească aceste limite).
• vânătoarea prin utilizarea pe timp de noapte a autovehiculelor sau a dispozitivelor care permit ochirea şi tragerea pe întuneric; (Este deci permisă vânătoarea pe timp de noapte dacă este desfăşurată la pândă, prin folosirea unor dispozitive care nu amplifică lumina ori permit ochirea (ex.: dispozitive tip nightvision, ori cele cu ochire laser).
• vânătoarea cu exemplare de păsări de pradă, cu arcuri şi cu arbalete; (Aceste tipuri de vânătoare urmează să fie reglementate şi la noi, avandu-se în vedere faptul că în majoritatea ţărilor din UE sunt permise, gasindu-şi tot mai mulţi adepti).

Complicitatea privind săvârşirea infracţiunii        

 Este bine de ştiut că în toate cazurile,  complicitatea la acţiunile prezentate mai sus, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă de la 3.000 lei la 10.000 lei.

Sancţiunile pecuniare nu sunt mai prejos      

 Pe langa sancţiunile de ordin penal, şi cele de ordin pecuniar sunt destul de consistente. Astfel, bunurile care au servit la săvârşirea infracţiunilor precum , armele, mijloacele de transport, trofeele de vânat şi vânatul ce a facut obiectul acelor infractiuni se confiscă.

Dacă mai există vreo urmă de îndoială în ceea ce priveşte asprimea legii, ei bine, “persoanele care se simt cu musca pe căciulă” ar face bine şă cunoască şi conţinutul art. 46. Conform acestui articol, chiar dacă s-a braconat doar o prepeliţă sau un iepure, fapta nu poate fi privită ca una lipsită de importanţă, sancţionabilă doar cu amendă administrativă!

Ce se poate vâna          

În general se vânează mistreţi, prepeliţe, sitari, turturele, porumbei, rate şi gâşte sălbatice, rapitoare cu păr sau pene.  De pe data de 15 octombrie  se vânează fazani, cerb carpatin, cerb lopatar şi urs (ursul se vânează doar pe bază de autorizaţie specială).

Conform statisticilor, ursul din România este într-un regres vizibil, atât din punct de vedere numeric, precum şi din punct de vedere al calităţii populaţiei. Cauza este distrugerea tot mai accentuată a habitatelor sale şi nu în ultimul rând, vânătoarea iraţională la nadă ( în acest caz, este cam impropriu folosit termenul de vânătoare, deoarece braconierii nu trebuie să se obosească prea mult, este suficient să se ascundă într-o cabană sigură şi să aştepte un urs înfometat. Noţiunea de tir cu arma se potriveşte mai bine unei astfel de activităţi).

Numărul  lupilor înregistrează fluctuaţii, în funcţie de zonă. Astfel, în deltă, câmpie şi dealuri este foarte slab reprezentat, dar în zonele montane numărul acestora este în creştere, în dauna erbivorelor. De preferat ar fi să nu se vâneze lup în zona deltei, câmpiilor şi dealurilor, însă, să interzici vânătoarea în zonele de munte ar fi o altă mişcare proastă, asta deoarece lupii  fac prăpăd în rândul cervidelor.

Iubitori de animale sau nu, este datoria noastră, a tuturor să protejăm ceea ce încă mai există pe meleagurile acestei ţări. Vânătoarea de animale trebuie să fie una rezonabilă, în caz contrar, pierderea unor specii de animale va atrage după sine dispariţia altor specii, aceasta deoarece lanţul trofic nu mai este acelaşi fără o verigă.