Tag-Archive for » proces echitabil «

Hotărârile secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară se redactează, obligatoriu, în termen de cel mult 20 de zile de la pronunţare şi se comunică, de îndată, în scris, judecătorului sau procurorului vizat, precum şi Inspecţiei Judiciare ori, după caz, titularului acţiunii disciplinare care a exercitat-o. Comunicarea hotărârilor este asigurată de Secretariatul general al Consiliului Superior al Magistraturii.

Art. 51 din Legea nr. 317/2004 prevede în alin. 3) faptul că împotriva hotărârilor prevăzute mai sus se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare de către judecătorul sau procurorul sancţionat ori, după caz, de Inspecţia Judiciară sau de către ceilalţi titulari ai acţiunii disciplinare care au exercitat-o. Competenţa soluţionării recursului aparţine Completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din Completul de 5 judecători nu pot face parte membrii cu drept de vot ai Consiliului Superior al Magistraturii sau judecătorul sancţionat disciplinar. Mai mult …

Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui expert.

Dispunerea efectuării expertizei este prevăzută în art. 172 C. procedură penală. În alin. 12) al aceluiaşi articol se prevede că după finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se poate dispune efectuarea unei expertize. Mai mult …

În ultimul timp s-a vorbit foarte mult despre administrarea probelor în procesul penal propunându-se în acelaşi timp şi unele modificări.

În art. 102 C. procedură penală se prevede excluderea probelor obţinute în mod nelegal. Astfel, se prevede că probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal iar probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.

Potrivit ultimelor noutăţi legislative acest articol de lege a atras mai multe critici printre care şi o excepţie de neconstituţionalitate. Mai mult …

Sunt persoane pentru care repararea nedreptății care li s-a făcut este mai importantă decât orice compensație materială. În general, multe nedreptăți apar atunci când cauți dreptatea în tribunal. Și pentru că majoritatea românilor au înțeles că „-În țara asta românească/Dreptatea când o să domnească?/ Iar unul, optimist sadea:/-Păi vom muri și vom vedea!”  (Ioan Hodaș), apelează la instanțe competente din afara țării pentru a li se face dreptate.

Caz practic

Reclamantul M.G. era primarul orașului la data la care au avut loc faptele relatate în rechizitoriu. În iulie 2010 parchetul l-a trimis în judecată pe reclamant pentru luare de mită. Concomitent și viceprimarul N.D. a fost trimis în judecată pentru complicitate la luare de mită. M.G. era acuzat că ceruse între aprilie și mai 2006 o sumă de bani unui om de afaceri C.P. în schimbul unui certificat de urbanism. N.D. era acuzat că ar fi primit în urma unei înțelegeri prealabile cu M.G. două părți din suma cerută lui C.P. Mai mult …

Deja ne-am obișnuit cu condamnările de la CEDO, încă, nu am învățat nimic din motivele pentru care suntem puși la zid și obligați să achităm sume de bani deloc de neglijat. Fiecare caz pentru care primim o condamnare ne arată radiografia unei justiții în care „uşile tribunalului erau atât de masive, încât Dreptatea arareori putea ieşi la lumină.” (Alex Dospian)

  Caz practic

În ianuarie 2005 L.P. a sesizat CEDO pe motiv că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Acesta a susținut că a fost condamnat pe baza declarației dată în fața procurorului de un martor care nu a fost audiat niciodată în condiții de contradictorialitate. Mai mult …

„Justiția e ca aritmetica, unde, dacă lipsește verificarea, nu se poate afirma că a fost exact calculul.” (Giuseppe Roya) Mulți dintre cei care s-au confruntat cu un proces au înțeles că dreptatea este relativă și, de multe ori, nu triumfă așa cum ar trebui. Cei pentru care dreptatea nu s-a putut regăsi pe meleagurile mioritice, s-au adresat la CEDO încercând să probeze faptul că au fost supuși unor abuzuri în timpul procesului din România.

România este condamnată pe bandă rulantă la CEDO pentru faptul că nu a putut asigura un proces echitabil și, acest lucru, ne costă la propriu o grămadă de bani pe care îi plătește fiecare român din buzunarul său. Probabil că acest lucru se întâmplă pentru că „dreptatea nu costă nimic și de aceea n-are circulație în comerț.”  (Liviu Rebreanu) Mai mult …

Cei care și-au căutat dreptatea prin sălile de judecată au înțeles că „justiția târzie este justiție nulă.” (Willian Gladstone). Cei pentru care dreptatea nu a apărut în sala de judecată din România au înțeles că singura șansă pentru a reuși este să meargă la CEDO unde să solicite daune pentru prejudiciile create de modul în care s-a desfășurat procesul.

În esență cei care s-au adresat CEDO pe motiv că li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil se regăsesc în epigrama lui Teodor Elefterescu: „Un avocat a spus: ce Dumnezeu?/Acest judecător judecă rău,/Dar altul a răspuns:-Tot ai noroc, /Sunt alții ce nu judecă deloc.” Mai mult …

Legislaţia civilă prevede că persoanele interesate pot apela la calea de atac ordinară a apelului. Trebuie să menţionăm că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Art. 478 C. procedură civilă prevede că părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.

Iar în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi. Mai mult …

justitieMăsurile preventive pot fi dispuse în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege. Conform legislaţiei când vorbim de măsuri preventive ne referim la reţinere, control judiciar, control judiciar pe cauţiune, arest la domiciliu şi arestare preventivă.

Aceste măsuri, potrivit art. 202 C. procedură penală, pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Sintagma “în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal” a atras atenţia şi s-a susţinut că în legislaţie nu este definită această sintagmă invocându-se o excepţie de neconastituţionalitate în acest sens. Mai mult …

justitie2
Codul de procedură penală este pe departe campion în materie de excepții de neconstituționalitate ridicate și admise de CCR. De la apariție și până azi a depășit 20 de excepții admise, fapt ce arată graba cu care a fost elaborat fără să fie luate în calcul conexiunile cu alte prevederi legale.

Șirul excepțiilor de neconstituționalitate continuă cu cea privind legalitatea suspendării soluționării acțiunii civile în cadrul procesului penal atunci când intervine prescripția răspunderii penale. Legea prevede că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau atunci când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a intervenit amnistia, prescripția, decesul suspectului/inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului/inculpatului persoană juridică. Mai mult …