Ministerul Justiţiei a lansat în dezbatere publică proiectul de Lege pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Tag: procedura civila
Categories
ICCJ. Nulitatea recursului
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât, în baza art. 487 alin. 1 C. proc. civ., că este nul recursul a cărui motivare se referă doar la faptul că o exceptie de neconstituţionalitate se încadrează în conformitate cu Legea nr. 47/1992, fără a exista vreun memoriu separat care să cuprindă motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, aşa cum impun dispoziţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ.. Instanţa supremă nu poate avea în vedere criticile din notele scrise depuse la mult timp după termenul legal de motivare a recursului.
Doi deputați au depus la Senat un proiect care prevede ca, în cazul unui împrumut bancar sau nebancar, executorul să fie obligat să depună, la data solicitării executării silite, o anexă a contractului de la creditor, pentru a putea obține încuviințarea executării silite.
Iniţiatorii susţin că proiectul este justificat de numărul mare de situaţii întâlnite în practica judiciară cu privire la executările silite iniţiate în baza unui titlu executoriu reprezentat de un contract de împrumut.
Întrucât ne aflăm într-un moment cât se poate de potrivit pentru întocmirea bilanțurilor de tot soiul, să observăm că 2018 a fost un an destul de „productiv” în domeniul legislativ. Și Codul de procedură civilă a trecut, în acest an, prin câteva modificări și completări, dintre care unele dintre cele mai însemnate s-au petrecut de curând, în cea de-a doua jumătate a lunii decembrie.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că nu există culpa procesuală a reclamantului în cazul îndeplinirii unei obligații stabilite de instanță, neurmată de rezultat, astfel că instanța nu poate dispune suspendarea judecății, în baza art. 155 indice 1 C. proc. civ.. În speță, obligația stabilită de instanță în sarcina reclamantului – respectiv efectuarea demersurilor de către parte pentru obținerea de informații de la primărie – a fost îndeplinită de parte, neputând fi sancționată aceasta pentru nedepunerea răspunsului de la autortiate, întrucât nu depinde de partea care le solicită sau de instanță, ci de instituția emitentă. Recurenta a susținut că această obligație este o obligație de diligență, nu de rezultat.
Cei prezenţi la şedinţa de judecată sunt datori să manifeste respectul cuvenit faţă de instanţă şi să nu tulbure buna desfăşurare a şedinţei de judecată.
Potrivit Codului de procedură civilă, mai exact. art. 23 alin.2), preşedintele veghează ca ordinea şi solemnitatea şedinţei să fie respectate, putând lua în acest scop orice măsură prevăzută de lege.
Cine nu munceşte nici nu greşeşte! În instanţele româneşti se munceşte din greu, fiindcă în ultima vreme apetitul pentru justiţie al românului a sporit, asemenea interesului pentru noutăţile legislative.
Nu vom vorbi însă, acum, despre judecăţile „strâmbe” în urma cărora se ajunge până la CEDO. Ci despre erorile mărunte, cum ar fi o cifră sau un număr în plus, într-o hotărâre a instanţei.
Cum se remediază? Când şi cine poate cere rectificarea? Iată întrebările ce vor primi răspuns!
E teribil de frustrant când, după ce-ai consumat timp, energie şi bani de-a lungul unui dificil litigiu, remarci cu stupoare că deşi în hotărâre ţi-au fost acordate drepturile cerute, ţi-a fost stâlcit numele ori a fost omis un important capăt de cerere (caz aparte, în care se aplică procedura completării).
Îndreptarea oricăror erori materiale, cum ar fi cele privind numele părţilor, calitatea acestora, susţinerile lor sau calculele matematice (cum ar fi cuantumul exact al unei indemnizaţii câştigate), care intră în alcătuirea hotărârilor sau a încheierilor instanţelor din România sunt remediate la cerere sau din oficiu, la constatarea lor.
Aşa spune art. 442 din Codul de procedură civilă!
Eroare de judecată? Eroare materială?
Insanţa va îndrepta erorile constatate sau sesizate printr-o încheiere elaborată în camera de consiliu!
Sătule de drumurile istovitoare prin sălile cu „paşi pierduţi”, părţile solicitante ar dori de multe ori ca îndreptările erorilor materiale să fie realizate în lipsa lor. Aşa se vor petrece lucrurile ori de câte ori instanţa va considera că prezenţa părţilor nu-i de ajutor, actele anexate la dosar fiind mai mult decât suficiente.
Încheierile pronunţate în scopul remedierii erorilor materiale nu vor putea fi supuse altor căi de atac decât hotărârea principală, cea a cărei corectare a fost solicitată!
Totuşi, nu trebuie să confundăm menţionarea greşită şi incidentală a unor date (nume, cantităţi, dimensiuni, adrese etc.) cu erorile severe de logică judiciară de la care porneşte interpretarea defectuoasă a legii şi, pe cale de consecinţă, elaborarea unei hotărâri judecătoreşti greşite în esenţă.
Vorbim numai despre greşeli de formă, nu şi de fond!
O retrocedare cu bucluc…
Doamna T