S-ar putea spune că sistemul de pensii publice se bazează pe o schemă financiară prin care orice salariat este obligat prin lege să economisească pentru bătrânețe. O bătrânețe la care n-ajunge toată lumea, din motive arhicunoscute. Se știe, foarte bine, și unde ajung banii care îi sunt reținuți, lună de lună, fiecărui angajat, pentru viitoarea (și ipotetica) sa pensie „publică”: nu sunt depuși, undeva, pe numele angajatului cu pricina, ci sunt dirijați către pensiile aflate în plată.
Tag: participant
În vederea facilitării, coordonării şi consolidării cooperării practice în materie de azil între statele membre, în diferitele sale aspecte, prin Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 132 din 29 mai 2010, a fost înființat Biroul European de Sprijin pentru Azil (denumit în continuare BESA).
Mandatul BESA se axează pe trei sarcini majore, şi anume: contribuie la punerea în aplicare a SECA, sprijină cooperarea practică între statele membre în materie de azil şi acordă sprijin statelor membre care sunt supuse unei presiuni deosebite în ceea ce priveşte sistemele proprii de azil şi de primire.
Existenţa sistemelor de pensii, fie ele publice sau private, porneşte de la necesitatea acumulării de bani albi, pentru zile negre. Un sistem de pensii publice în care contributorii sunt tot mai puţini iar beneficiarii tot mai numeroşi seamănă cu un joc piramidal (chiar o piramidă inversată), dar cu toţii sperăm că vom avea asigurat un venit decent în zilele cărunte ale amurgului vieţii. Să visăm mult şi bine, că visele sunt gratis!