Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că penalităţile de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere – reglementate de art. 37 din Ordinul CSA nr. 14/2011 privind punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule – au un pronunţat caracter sancţionator aferent refuzului la plată, însă sancţiunea plăţii unor penalităţi de întârziere nu poate fi aplicată, decât numai dacă există o culpă în întârzierea plaţii despăgubirilor pentru un prejudiciu devenit cert, lichid şi exigibil.
Tag: parata
Curtea de Apel București a hotărât că pentru a califica tipul de răspundere civilă aplicabil prezintă importanță izvorul obligației încălcate, iar nu perioada de timp în care se produce prejudiciul.
Simplul fapt că perioada contractuală a expirat nu are relevanță asupra felului de răspundere civilă incidentă, întrucât, prin natura lor, unele obligații se impun a fi îndeplinite după finalizarea contractului, cum este tocmai cazul obligației de ridicare a bunurilor, și, atât timp cât aceasta a fost asumată printr-un contract nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală, dându-se astfel expresie principiului subsidiarității acestui tip de răspundere față de răspunderea contractuală, în sensul că niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.