Tag-Archive for » nulitate relativa «

Codul care a generat cele mai multe excepții de neconstituționalitate admise este Codul de procedură penală. Inadvertențele existente între textele de lege arată faptul că la elaborarea unor astfel de legi trebuie să cumpănești bine înainte de a crea un astfel de instrument juridic. Scăpările legislative nu fac decât să îngreuneze activitatea instanțelor și să ducă la soluții contradictorii care pot face obiectul unor acțiuni la CEDO. Și uite așa iar ajungem să fim buni de plată, pentru că CEDO nu trece cu vederea astfel de nereguli. Mai mult …

Într-o lume preocupată doar de ceea ce scriu tabloidele viu colorate, de ce breaking-news-uri invadează ecranul televizorului, iată că a trecut neobservată modificarea adusă Legii 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilanul localităților. Eu o numesc simplu: legea care va duce, în timp, la dispariția satului românesc.

Această lege va îngropa satul românesc, din care va rămâne doar o amintire. Acel sat autentic, în care oamenii trăiau așa cum au apucat din moși-strămoși: frumos și liniștit. Acel sat în care avuția cea mai de preț și moștenirea care se transmitea din generație în generație era pământul. Banii nu contau, pământul era averea cea mai de preț.

Legea 17/2014 face ca vorbele lui Liviu Rebreanu despre satul și țăranul român să devină doar o amintire: „țăranul e pretutindeni păstrătorul efectiv al teritoriului național… Pentru țăranul nostru, pământul nu e un obiect de exploatare, ci o ființă vie… Pământul  e însuși rostul lui de-a fi. Pământul are un glas pe care țăranul îl aude și-l înțelege.”

Ce știri juridice aduce programul legislativ de modificare a Legii 17/2014?

La două luni Mai mult …

simulatiaDe la bunicii şi străbunicii noştri ne-a rămas o vorbă: Cine n-a crescut un copil, n-a clădit o casă şi n-a plantat un pom, degeaba a trăit. Avem motive să credem că unii oameni nu mai gândesc aşa? Avem! Dar nu asta ne interesează acum. Important e că zicala-i pusă în practică, încă!

Asemenea altor compatrioţi de-ai noştri, soţii Istrate şi-au dorit multă vreme să aibă o casă. În tinereţe nu prea s-au putut bucura de-un cămin propriu, dar măcar au crescut un copil, pe Iasmina, o fiinţă răsfăţată, obişnuită să i se facă toate poftele.

Din pricina profesiei domnului Istrate, cadru militar, au umblat precum nomazii, prin toată ţara. Dar visul unei case proprii, cu o grădină plină de flori, le-a rămas viu în suflet. Doar ei doi ştiu la câte restricţii s-au supus, câţi covrigi cu iaurt au mâncat, să agonisească necesarul!

Punând ban peste ban, grămada se mărise. Doar cu fiica lor Iasmina, mai cheltuiau, că-n rest, austeritate totală. Prin anii ’90 ochiseră o casă cochetă la margine de Braşov. Dar le lipsea o parte din bani. Aşa că, pentru a-i completa, doamna Istrate a depus pe şest jumătate din ce aveau la un fond piramidal. Mai mult …