Dacă nu-i pâine, bună e şi mămăliga! La fel stau treburile şi cu tichetele de masă. Decât răbdări prăjite, mai bine să zici precum plugarul român, după un an secetos: „Rău mâncai, bine mă săturai… Nici nu fuse, nici n-ajunse. Dacă mai era, să ştii că nu strica!”

Preţurile alimentelor de bază sunt cu vreo 30% mai scăzute în ţara noastră, comparativ cu media Uniunii Europene. Dar statistica nu ţine de foame. Şi nici n-a pretins vreodată asta, decât poate pe la vecinii dinspre răsărit, pe vremea sovietelor!

Ba mai mult, riguroasa statistică ne spune că românii au un venit salarial anemic, comparativ cu restul UE. Un român obişnuit are, cu mult optimism vorbind, un sfert din simbria unui occidental. Aşadar, nu-i de mirare că românul de rând cheltuieşte, lunar, mai mult de jumătate din leafă pe bucate.

Deşi „munţii noştri aur poartă” să pare că movilele de mămăligă, râurile de lapte şi izvoarele de miere lipsesc cu desăvârşire din peisajul geografic carpato-dunărean. Sau cel puţin aşa considerăm noi, românii, care, dacă astăzi avem pâine, mâine aspirăm la cozonac iar poimâine am vrea să degustăm gratis caviar, la „Buck House” (nu-i restaurant de ifose, e palatul Buckingham), împreună cu regina Elizabeth II.

Măcar, avem pretenţii! „La plăcinte, înainte…”

Picătura chinezească

De la atâtea comparaţii cu mai prospera Europă vestică, am ajuns să ne credem codaşii mapamondului, dar realitatea nu e chiar atât de cenuşie. Fiind clasaţi, într-un top al prosperităţii cetăţenilor, pe un loc 60 din vreo 140 de state, suntem întrecuţi de mongoli, dar avem satisfacţia că i-am depăşit, la mustaţă, pe ucrainieni. Mai mult …