Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
Sesizarea are în vedere următoarea chestiune de drept: “dacă prevederile art. 643 alin. (2) din Codul civil instituie o excepţie de la opozabilitatea hotărârii judecătoreşti, reglementată de art. 435 alin. (2) din Codul de procedură civilă”.
Curtea Constituţională a fost sesizată să se pronunţe asupra unei excepţii de neconstituţionalitate cu privire la o dispoziţie din Codul de procedură fiscală.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 350 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
În ultimul timp s-a vorbit foarte mult despre administrarea probelor în procesul penal propunându-se în acelaşi timp şi unele modificări.
În art. 102 C. procedură penală se prevede excluderea probelor obţinute în mod nelegal. Astfel, se prevede că probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate din acestea nu pot fi folosite în cadrul procesului penal iar probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.
Potrivit ultimelor noutăţi legislative acest articol de lege a atras mai multe critici printre care şi o excepţie de neconstituţionalitate.
Judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului.
Art. 345 C. procedură penală reglementează procedura în camera preliminară, procedură care, potrivit ultimelor noutăţi legislative această procedură a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
În vederea constatării existenţei faptelor, a împrejurărilor de fapt, cât şi a vinovăţiei făptuitorului, organele judiciare desfăşoară o activitate complexă de identificare şi strângere a probelor prin intermediul mijloacelor de probă. Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.