Tag-Archive for » legiuitor «

Eroii care  au luptat la revoluţia din 1989 sunt recompensaţi prin lege, mai exact Legea recunoştinţei faţă de eroii – martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.

De-a lugul timpului acest act normativ a suferit unele mdificări, cea mai semnificativă fiind adus prin OUG nr. 95/2014. Această ordonanţă a fost contestată pe motiv de neconstituţionalitate susţinându-se că se aduce atingere substanţei exercitării dreptului legal câştigat. Mai mult …

Curtea Constituţională a României (CCR) a respins obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la modificarea Legii privind integritatea în exercitarea funcţiilor publice.

CCR precizează, într-un comunicat, că a fost sesizată, în cadrul controlului anterior promulgării, cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii pentru modificarea Legii nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr.144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.  Mai mult …

images (5)Curtea Constituțională a României (CCR) a luat în dezbatere excepţia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 428 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 18/2016, care au următorul conținut: „Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art.426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere.”

În urma deliberării, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispozițiile art.428 alin.(1) cu referire la art.426 lit.i) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale.

Astfel, CCR a reţinut că opțiunea legiuitorului, de a reglementa un termen pentru introducerea contestației în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă [art.426 lit.i) din Codul de procedură penală] nu apare ca fiind rezonabilă din perspectiva relaţiei existente între interesul general şi cel individual. Condiţionarea introducerii căii de atac extraordinare a contestației în anulare, pentru motivul reglementat în art.426 lit.i) din Codul de procedură penală, de respectarea termenului de 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se solicită, impune în sarcina individului o condiție excesivă pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare.

justitie1Curtea Constituțională a României a admis sesizarea președintelui Klaus Iohannis și a hotărât că sunt neconstituționale modificările aduse Legii administrației publice locale și Legii privind instituția prefectului, fiindcă nu s-a ținut cont la adoptarea actului normativ de criteriile de partajare a competențelor celor două Camere ale Parlamentului.

Astfel, decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului.

În sesizarea transmisă de Iohannis în data de 16 octombrie se preciza că modificările legislative stabilesc că prefectul verifică legalitatea actelor președintelui consiliului județean, dar și măsurile întreprinse în baza delegării referitoare la atribuțiile primarului și ale șefului CJ, în calitatea lor de reprezentanți ai statului la nivelul unității administrativ-teritoriale.

Totodată, un alt aspect sesizat de președinte se referă la faptul că, prin legea trimisă la promulgare, legiuitorul a instituit aceeași normă în 2 acte normative distincte, respectiv Legea nr. 215/2001 și Legea nr. 340/2004. De asemenea, cele 2 norme instituite prin legea dedusă controlului de constituționalitate reiau o normă deja existentă, dintr-o altă lege distinctă.

lcCurtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art.222 alin. (10) din Codul de procedură penală, care prevede că „durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale„.

Astfel, Curtea a arătat că măsura arestului la domiciliu este similară măsurii arestului preventiv, atât sub aspectul includerii sale de către legiuitor în categoria măsurilor preventive, cât şi sub aspectul naturii sale privative de libertate.

Astfel, întrucât prin dispoziţiile Legii nr. 135/2010 măsura arestului la domiciliu a fost reglementată la o dată ulterioară revizuirii Constituţiei, iar la data revizuirii Legii fundamentale singura măsură preventivă privativă de liberate, în afara reţinerii, era arestarea preventivă, Curtea a stabilit că dispoziţiile art. 23 alin. (5) din Legea fundamentală, care fac referire doar la arestarea preventivă, atunci când stabilesc o durată maximă a acestei privări de libertate (180 de zile), vizează toate măsurile preventive privative de libertate prevăzute de normele procesual penale în vigoare.

Prin urmare, Curtea Constituţională a decis că dispoziţia care prevede că durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive este neconstituţională.