Grupele de muncă reprezentau echivalentul condițiilor speciale sau deosebite, în vechile reglementări. Nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I şi a II-a de muncă se făcea de către conducerile unităţilor, împreună cu sindicatele, în funcție de condiţiile concrete în care își desfăşurau activitatea persoanele respective.
Grupele se înregistrau, în mod obligatoriu, în Cărțile de muncă și erau relevante pentru stabilirea dreptului la pensie. Actele normative care reglementau încadrarea în grupele I și a II-a de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, la 1 aprilie 2001, act normativ abrogat și el prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 852/2010. Mai mult …