Întrucât ne aflăm într-un moment cât se poate de potrivit pentru întocmirea bilanțurilor de tot soiul, să observăm că 2018 a fost un an destul de „productiv” în domeniul legislativ. Și Codul de procedură civilă a trecut, în acest an, prin câteva modificări și completări, dintre care unele dintre cele mai însemnate s-au petrecut de curând, în cea de-a doua jumătate a lunii decembrie.
Tag: judecatorie
Atunci când se pune problema ocrotirii intereselor unor categorii vulnerabile, cum ar fi copiii lipsiți de ocrotirea părintească, este necesară intervenția neîntârziată. Autoritățile cărora legea le cere să intervină ar trebui să acționeze în baza unor proceduri clare, aplicate cu operativitate. Interesul copilului trebuie să fie, mereu, în plin plan. Nu este loc de ezitări și neclarități!
În iunie 2017, completul competent de la ICCJ a trebuit să examineze un recurs în interesul legii în materie civilă în ceea ce privește interpretarea şi aplicarea unitară unor prevederi ale Legii 272/2004 (cu al său art. 133, alin. 1) şi ale Codului civil (art. 107). În concret a trebuit să se precizeze dacă instanţa competentă să soluţioneze cererile având ca obiect înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela e judecătoria ori tribunalul.
De-a lungul vremii oamenii au înțeles că „nu contează cine votează, contează cine numără voturile.”(Stalin) Întotdeauna vor exista și persoane nemulțumite de ceea ce s-a petrecut în procesul electoral și vor dori să își facă dreptate apelând la instanța de judecată.
Este și cazul candidaturilor admise sau respinse prin decizii de către birourile electorale. Legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale prevede că aceste contestații se soluționează în 48 de ore de la înregistrare de către judecătoria, respectiv tribunalul în a cărui rază teritorială se află circumscripția electorală. Această hotărâre nu se comunică.
Toți cei care au mașini sunt perfect de acord cu epigrama conform căreia „Cu carnetul și mașina/Vin necazuri cu duzina;/Bucurii doar două ai:/Când o iei și când o dai!” (Otilia Morțun). În afara luptei zilnice prin jungla unui trafic de coșmar în care nervii sunt întinși la maxim, de stadiul drumurilor care lasă de dorit, „șansa” de a fi amendat este destul de mare! Și uite așa un simplu drum cu autoturismul poate ajunge să te coste cât nu face!
Surpriza vine la ceva vreme când primești acasă procesul-verbal de contravenție prin care ești anunțat că ai de plătit o sumă deloc de neglijat pentru că ai încălcat regulile de circulație. Amenda vine de multe ori la pachet și cu suspendarea permisului de conducere.
Statele cu o rată mare de divorț se află în Europa. În fruntea clasamentului cu o rată a divorțului de peste 70% se află Belgia fiind urmată cu o rată de peste 60% de Spania, Portugalia, Ungaria și Cehia urmate îndeaproape de SUA cu 53%. Cele mai puține divorțuri se înregistrează în China doar 3%. În România rata divorțurilor este de aproape 30%.
Ținând cont de dinamica vieții, de faptul că de multe ori soții se căsătoresc în România, dar ajung să locuiască în colțuri diferite ale lumii, se pune problema care este instanța competentă să îi despartă și dacă este necesară exprimarea unui acord expres al acestora cu privire la instanța care va soluționa divorțul.
Când te simți nedreptățit în raport cu alți semeni ai tăi, ai ocazia să îți ceri drepturile sesizând instanța de judecată cu privire la discriminarea la care ai fost supus și poți cere să ți se repare prejudiciul produs. Trăim într-o lume în care discriminarea ne pândește la fiecare pas și doar o parte din cei care îi cad victime merg până în pânzele albe pentru a-și face dreptate.
Cele mai multe acțiuni cu care au fost sesizate instanțele s-au referit la discriminarea salarială generată de modul de punere în aplicare a legii sau a existenței unor diferențe salariale dintre angajații care ocupă aceleași clase de studii și funcții, au aceeași vechime sau a acordării diferențiate a unor sporuri.
România ca membră UE are obligația de a-și armoniza propria legislație cu Regulamentele adoptate la nivelul Uniunii, în scopul cooperării judiciare internaționale în materie civilă și comercială.
În prezent, OUG 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la UE reglementează: procedura de eliberare, rectificare sau retragere a certificatului titlului executoriu european, stabilește competența tribunalului în soluționarea cererilor de recunoaștere și încuviințare a executării (exequatur), specifică care sunt instanțele competente pentru eliberarea certificatelor care atestă că o hotărâre pronunțată de o instanță română este definitivă și executorie.
„Dacă nu te afli în concurență, este un lucru rău. Concurența te determină să te îmbunătățești tot timpul.” (Shu Qi)
S-a ajuns la concluzia că, atunci când există concurență pe piață, ea „scoate ce e mai bun dintr-un produs și ce e mai rău din oameni.” (David Sarnoff) Împinși de dorința de a rămâne sau de a ajunge lideri pe o anumită piață, unii oameni de afaceri recurg la practici mai puțin ortodoxe pentru a-și atinge scopul.
Legiuitorul român a constatat că practicile de concurență neloială s-au înmulţit, fapt dovedit de numeroasele plângeri cu care s-a confruntat Consiliul Concurenței. Era nevoie de clarificarea modului în care se aplică sancțiunile pentru astfel de fapte de concurență neloială și de modul în care se vor aplica sancțiunile în scopul descurajării unor astfel de practici.
Luna februarie a anului ce tocmai a trecut aducea cu ea o nouă procedură ce îşi propunea să îmbunătăţească instituţiile deja existente în Codul de Procedură Civilă sau să scoată la iveală alte idei năstruşnice ce urmau să fie puse imediat în practică.
Codul de Procedură Civilă, publicat în Monitorul Oficial în luna februarie 2013, născoceşte, aşadar, o nouă procedură specială: procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
A trecut aproape un an de la intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedura Civila, timp în care cererile de valoare redusă au luat cu asalt instanţele de judecată.
Cererea de valoare redusă – noţiune
Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este o procedură specială care se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 de lei la data sesizării instanţei.
De pildă, Ben, condus de dorinţa de a căpăta succes în afaceri, îi vinde lui Grig un ceas în schimbul unui preţ de 3000 de lei, pretinzând că este un ceas renumit. Grig, verificând ceasul după încheierea vânzării, află că acesta nu reprezintă decât o copie. El decide să îl acţioneze pe Ben în judecată pentru eroare esenţială. Întrucât valoarea cererii nu depăşeşte suma de 10.000 de lei, el se gândeşte să uzeze de procedura cu privire la cererile de valoare redusă. „Mai simplu şi mai rapid”, se gândeşte el. Chiar aşa să fie?
Aplicabilitatea procedurii privind cererile de valoare redusă
Aplicabilitea procedurii speciale a cererilor cu valoare redusă nu depinde numai de valoarea cererii ci şi de obiectul acesteia.
Astfel, potrivit art 1025 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă, prezenta procedură nu se aplică cererilor referitoare la:
- starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice;
- drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie;
- moştenire;
- insolvenţă, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăţilor insolvabile şi a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare;
- asigurări sociale;
- dreptul muncii;
- închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca obiect plata unor sume de bani;
- arbitraj;
- atingeri aduse dreptului la viaţă privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
De asemenea, procedura cu privire la cererile de valoare redusă nu se aplică nici în materie fiscală, vamală sau administrativă şi nici în ceea ce priveşte răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice.
Această procedură nu este însă obligatorie, reclamantul putând alege între procedura de drept comun şi această procedură specială.
Cum declanşează reclamantul procedura cu privire la cererea cu valoare redusă?
Din 1865 şi până în prezent, cât timp a guvernat Codul de Procedură Civilă, abrogat în 2010, chiar şi omul simplu, fără vreo pregătire juridică, ştia cărei instanţe să se adrese atunci când avea de depus o acţiune. Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, lucrurile s-au mai schimbat. Şi competenţa instanţelor de judecată, de asemenea. Aceasta fiind situaţia, şi neavând puterea de a schimba ceva, ne-am propus să lămurim puţin lucrurile.
Aşadar, ai redactat o cerere de chemare în judecată? Te gândeşti că fiecare om are povestea lui, iar fiecare poveste are câte o instanţă competentă şi deci nu ştii unde să depui acţiunea? Prin cele prezentate sperăm să te putem ajuta.
Competenţa materială a Judecătoriei
Când mergeţi la Judecătorie? La Judecătorie puteţi depune, în vederea soluţionării în primă instanţă, următoarele cereri (indiferent dacă obiectul acestora este evaluabil/neevaluabil în bani):
1. Cererile date de Codul Civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie
În această categorie, putem include cererile persoanelor interesate prin care se solicită instanţei constituirea consiliului de familie, ocrotirea persoanei fizice, în special a minorilor, a persoanelor cu vârstă înaintată sau bolnave, care nu pot să îşi administreze bunurile, nici să îşi apere interesele, cererile privind numirea unui tutore, cererile referitoare la autoritatea părintească, cererile prin care se solicită desfacerea căsătoriei etc.
2. Cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă
Potrivit art 99 din Codul Civil, starea civilă se dovedeşte prin actele de naştere, căsătorie şi deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.
În ce situaţii vă puteţi adresa instanţei?