Ce-și doresc tinerii din ziua de azi? În linii mari, nimic mai mult decât tinerii… de ieri! Ajunși la vârsta marilor speranțe, cu toții ne dorim ca, la maturitate, să obținem un anume statut social, să avem un acoperiș solid, stabil deasupra capului, să nu ne lipsească niciun lucru important, să ne întemeiem o familie sau măcar să existe câteva persoane care să ne fie alături la bine și la rău și să avem acces la o fericire de durată, de s-ar putea, cumva. Pentru a ne îndeplini dorințele e nevoie de resurse. Însă, prin voia destinului, nu toți ne-am născut în familii în care prosperitatea e la ea acasă. Și puțini sunt privilegiații care s-au trezit, peste noapte, stăpâni peste vreo moștenire de milioane. Cum trăim într-un context imprevizibil, în care chiar și obținerea strictului necesar poate deveni, pe neașteptate, problematică, ajungem să fim conștienți, la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, că ar cam trebui să punem osul la treabă și… mintea la contribuție. Să muncim, să învățăm cât mai multe.
Tag: institutii de invatamant
Modalitatea de acordare a voucherelor de vacanţă, în anul 2019, în unităţile/instituţiile de învăţământ de stat, Ministerul Educaţiei Naţionale şi alte unităţi/instituţii din subordinea/coordonarea acestuia, a fost stabilită prin Ordinul nr. 3956/2019 publicat în Monitorul Oficial nr. 386/2019.
Conform Ordinului mai sus menţionat, în anul 2019 se acordă o singură indemnizaţie de vacanţă sub formă de vouchere de vacanţă, în cuantum de 1.450 lei/salariat, în limita sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinaţie, indiferent de durata contractului individual de muncă/raportului de serviciu şi/sau timpul de muncă.
Se spune că munca îl scapă pe om de (cel puțin) trei lucruri nedorite: de plictiseală, de fapte rele și de sărăcie. Cu condiția ca omului să-i placă munca. În România, asistăm la o situație paradoxală. Deși unii antreprenori se plâng de lipsă de personal, de numărul mare de posturi neocupate, există sute de mii de persoane ce nu muncesc și nici n-au de gând.
Alții ar vrea să se angajeze, dar au dificultăți pe piața muncii. Poate fi vorba despre șomeri de lungă durată, persoane discriminate din cauza vârstei avansate sau tineri absolvenți care n-au reușit să acumuleze o experiență consistentă. E clar, pentru anumite categorii de cetățeni accesul la un loc de muncă este mai anevoios.
Să aibă „spor la treabă” își dorește orice lucrător. Bun este sporul în sens de „randament în activitate”. E binevenit și sporul înțeles ca adaos la salariu. Și perfect este atunci când muncești cu spor și, simultan, ai parte de sporuri la salariu.
Unele activități presupun expunerea la unul sau mai mulți factori de risc, la locul de muncă. Expunere care, în timp, poate determina repercusiuni deloc dezirabile. Poate sau nu un adaos (fie el și consistent) la salariul de bază, să compenseze expunerea pe termen lung a unui angajat la unul sau mai mulți factori nocivi?
Agenția Municipală pentru Ocuparea Forței de Muncă București (AMOFM), a declarat că absolvenții instituțiilor de învățământ, promoția 2015, în vârstă de minimum 16 ani, pot beneficia de o indemnizație de șomaj pentru o perioada de 6 luni.
Absolvenții vor putea beneficia de indemnizație doar dacă se vor înregistra la agenția de ocupare a forței de muncă din raza căreia își au domiciliul, în maximum 60 de zile calendaristice de la data absolvirii, ca persoană în căutarea unui loc de muncă, și vor putea beneficia de servicii gratuite în vederea angajării (informare și consiliere profesională, medierea muncii, formare profesională).
Indemnizația de șomaj va reprezenta 50% din valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă în vigoare.
Suntem un popor vechi, avem o civilizaţie aparte! Totuşi, România nu-i prea cunoscută în lume! Naţiuni mai mici, precum grecii sau maghiarii, şi-au popularizat mult mai bine specificul naţional, cultura, tradiţiile.
Întâietatea – este o însuşire urmărită şi râvnită de mulţi.
În zilele noastre, când concurenţa este la un nivel atât de înalt, să capeţi dreptul de a ocupa primul loc ca importanţă, ca valoare, contează enorm.
Mizând pe această dorinţă a naţiunii, legiuitorul român a reglementat dreptul de preempţiune, un drept subiectiv civil care conferă prioritate. Şi nu orice fel de prioritate: prioritate la cumpărare!
Doctrina anterioară Noului Cod Civil definea dreptul de preempţiune ca fiind „un drept subiectiv civil, recunoscut de lege persoanelor fizice sau juridice, care constă în posibilitatea conferită acestora de a cumpăra cu întâietate un anumit bun”.
Reglementat atât de dispoziţiile vechiului cod civil, dar şi prin legi speciale, dreptul de preemţiune avea exclusiv natură legală, fiind instituit printr-o normă imperativă; voinţa proprietarului vânzător neavând nici un rol în naşterea şi exercitarea dreptului de către titularul lui.
Cui oferă legile speciale dreptul de a se plasa înaintea altora?
- Potrivit art. 18-21 din O.U.G nr. 40/1999, în ipoteza în care proprietarul unei locuinţe închiriate intenţionează să o vândă, chiriaşul are un drept de preempţiune la cumpărarea locuinţei.
-
Potrivit art. 17 din Legea nr.10/2001, au drept de preempţiune în cazul încheierii unui contract de vânzare cumpărare, locatarii următoarelor imobile: cele ocupate de unităţi şi instituţii de învăţământ; cele ocupate de unităţi sanitare şi de asistenţă medico-socială din sistemul public; cele ocupate de instituţii publice; cele ocupate de instituţii culturale; cele ocupate de sedii ale partidelor politice legal înregistrate.
Porivit art. 42 alin.2, imobilele cu altă destinaţie decât cea de locuinţă, care nu se restituie persoanelor îndreptăţite, se pot înstrăina potrivit legislaţiei în vigoare, iar deţinătorii cu titlu valabil la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 au drept de preempţiune. De asemenea, au drept de preempţiune şi chiriaşii imobilelor cu destinaţia de locuinţe care nu se restituie persoanelor îndreptăţite.