Categories
Articole Drept penal

RIL admis. Stabilirea pedepsei în cazul unei condamnări definitive pentru o infracţiune continuată!

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată să se pronunţe cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a unor dispoziţii din Codul penal.

Categories
Articole Drept penal

CCR a fost sesizată cu privire la definirea infracţiunii continuate. Ce a decis?

În doctrina penală, infracţiunea continuată a cunoscut o adevărată evoluţie, plecând astfel de la reacţia împotriva asprimii pedepselor din perioada feudală şi ajungând la o unitate infracţională legală cum este definită în dreptul contemporan. Astfel, în evul mediu, situaţia impunea un remediu, mai ales în legătură cu infracţiunea de furt, deoarece – aşa cum arată Prosper Farinacius – pentru cel de-al treilea furt, chiar de importanţă redusă, făptuitorul era pasibil de pedeapsa cu moartea. Alţi autori au susţinut că noţiunea de infracţiune continuată a fost elaborată mult înainte, în secolul al XII-lea, de către glosatori, şi anume de către Baldus şi Bartolus.

Important este faptul că datorită complexităţii infracţiunii continuate s-a impus o definire clară. Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât săvârşirea de către aceeaşi persoană a două sau mai multor acţiuni-inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul unei infracţiuni, în mod obişnuit determină existenţa unui concurs de infracţiuni – infracţiunea continuată constituind o excepţie de la această regulă.

Categories
Articole Drept penal

Reunirea cauzelor în cazul infracţiunii continuate, subiectul unei excepţii de neconstituţionalitate

justitieÎn unele cazuri instanţe de judecată dferite sunt sesizate cu fapte care, de fapt, fac parte din conţinutul constitutiv al aceleaşi infracţi sau faptele au fost săvârşite în concurs.

În acest caz, art. 43 alin. 1) C. procedură penală prevede că instanţa dispune reunirea cauzelor în cazul infracţiunii continuate, al concursului formal de infracţiuni sau în orice alte cazuri când două sau mai multe acte materiale alcătuiesc o singură infracţiune.

Potrivit ştirilor juridice, articolul menţionat mai sus, a fost considerat că încalcă dispoziţiile constituţionale.

Categories
Articole Drept penal

O nouă decizie a ICCJ în ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă

images (52)

După intrarea în vigoare a Noului Cod penal tot mai multe solicitări de dezlegare a unor chestiuni de drept vin din partea instanţelor.

Chiar recent, prin Decizia nr. 13/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 457/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a prununţat asupra unei sesizări venite din partea Curţii de Apel Galaţi.

Cea mai mare problemă a constituit-o şi o constituie în continuare instituţia aplicării legii penale mai favorabile.

Despre aplicarea legii penale mai favorabile

Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014,  a adus lămuriri acestei instutuţii însă nu a elucidat toate dificultăţile de aplicare care ar putea interveni.  Aceasta a constatat că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. În acest fel, s-a consacrat cu caracter obligatoriu faptul că legea penală mai favorabilă trebuie să fie interpretată şi aplicată în manieră globală, nu pe instituţii autonome.

Categories
Drept penal Ştiri

Legea penala mai favorabilă

jst

Curtea de apel Galaţi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Problema supusă atenţiei vizează cazul infracţiunilor în formă continuată care potrivit legii penale noi nu mai îndeplinesc condiţiile de reţinere a unei infracţiuni continuate ci pe cele ale unui concurs de infracţiuni. În situaţia de mai sus, se va avea în vedere maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea continuată  sau pedeapsa maximă ce ar rezulta în urma aplicării dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni?

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că: ” În aplicarea dispoziţiilor art.6 din Codul penal, în cazul unei infracţiuni în formă continuată care potrivit legii penale noi nu mai îndeplineşte condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate, ci condiţiile concursului de infracţiuni, instanța se raportează la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, iar nu la pedeapsa maximă ce ar rezulta prin aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni conform legii penale noi”.

În cazul în care după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definite  şi până la executarea pedepsei a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de noua lege, se reduce la acel maxim.  În cazul de faţă, instanţa trebuie să se raporteze la dispoziţiile sancţionatorii  prevăzute de noua lege, ale infracţiunii continuate sau ale concursului de infracţiuni? Aşa cum a stabilit instanţa, trebuie să se aibă în vedere maximul special al infracţiunii continuate, care constă în pedeapsa închisorii sau amenzii la care se poate adăuga un spor de maxim trei ani în cazul închisorii sau de până la o treime din maximul special al amenzii.

Această decizie uniformizează practica instanţelor în aplicarea legii penale mai favorabile după ce s-a pronunţat o sentinţă definită iar acestea trebuie să aibă în vedere reducerea pedepselor până la maximul special care poate fi acordat potrivit noilor prevederi legislative.