Tag-Archive for » ICCJ «

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că nu reprezintă eroare materială, în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ. (hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare) neconsemnarea prezenţei contestatorului în sala de judecată în ziua pronunţării, în condinţiile în care în practicaua deciziei s-a consemnat prezenţa acestuia. Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit, a soluţionat un recurs în interesul legii, fiind pronunţată următoarea soluţie:

Prin Decizia nr. 7/2019, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Oradea şi, în consecinţă, stabileşte că: Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât, în baza art. 487 alin. 1 C. proc. civ., că este nul recursul a cărui motivare se referă doar la faptul că o exceptie de neconstituţionalitate se încadrează în conformitate cu Legea nr. 47/1992, fără a exista vreun memoriu separat care să cuprindă motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, aşa cum impun dispoziţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ.. Instanţa supremă nu poate avea în vedere criticile din notele scrise depuse la mult timp după termenul legal de motivare a recursului. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în cazul unui conflict individual de muncă, dacă reclamantul este grefier în cadrul unui tribunal, dar domiciliază în raza altui județ, acesta poate (conform art. 116 C. proc. civ.) alege între instanțele deopotrivă competente, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Dacă se optează pentru instanța la care reclamantul își desfășoară activitatea, devine aplicabil art. 127 alin. 1 C. proc. civ., în sensul că va fi sesizată, la alegerea reclamantului, una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu acea curte de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, deși nu există un sistem de reparare deplină a daunelor morale, rolul instanței de judecată este de a acorda reclamantului o indemnizație cu caracter compensatoriu, respectiv o sumă de bani ce poate alina durerea pricinuită de vătămările corporale. În speță, instanța supremă a considerat că stabilirea daunelor morale realizată de instanța de apel a fost subordonată unei aprecieri rezonabile si a fost facută pe o bază echitabilă, cuantumul acordat fiind de 20.000 lei (față de solicitarea de 500.000 EURO). Mai mult …

Dispoziţii din Codul de procedură civilă au constituit, potrivit ultimelor ştiri juridice, motiv de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie.

ÎCCJ  a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Modul de interpretare şi aplicare a art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul de procedură civilă, art. 46 – 48 din Legea nr. 230/2007 şi art. 12 pct. B lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007 privind existenţa sau inexistenţa unei afectaţiuni speciale în ceea ce priveşte sumele datorate lunar de terţul poprit debitoarei asociaţia de proprietari, în cererile având ca obiect validarea popririi înfiinţate asupra sumelor de bani datorate de către membrii asociaţiei de proprietari cu titlu de cheltuieli lunare de întreţinere, în cazurile în care debitoare este asociaţia de proprietari, creditor un terţ, iar membrii asociaţiei de proprietari sunt terţi popriţi.” Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că infracțiunea de abuz în serviciu reținută în sarcina executorului judecătoresc prin rechizitoriu, constând în aceea că, în exercițiul atribuțiilor de serviciu a îndeplinit în mod defectuos actul de executare silită constând în ridicarea bunului, aflat în folosința debitoarei, prin încălcarea interdicției de executare silită a debitorului aflat în insolvență, neregularități ce ar fi atras nevalabilitatea procedurii de preluare a bunului în contul creanței, nu este prevăzută de legea penală, litigiul având o natură civilă. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât  că se impune admiterea recursului în casație declarat de inculpat dispunând înlăturarea aplicării greșite a sporului de pedeapsă în cuantum de 8 ani închisoare întrucât, pe de o parte, întreaga antecedență penală a condamnatului nu atestă aplicarea unui asemenea spor, nici chiar cumulat, prin hotărârile anterioare diferite și definitive, iar pe de altă parte, singurul spor intrat în puterea lucrului judecat, în raport de antecedența penală este de 1 an închisoare la care instanța de recurs, în urma casării deciziei, a adăugat și sporul de 2 ani închisoare în raport de antecedența penală multiplă a recurentului; instanța de apel a apreciat, în mod greșit, că evaluarea legii mai favorabile aplicabilă în speță ar fi condus la stabilirea și aplicarea unui spor de 8 ani, în condițiile în care, în realitate, această evaluare a condus la menținerea pedepsei anterioare ce nu includea un spor în acest cuantum. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța prin care s-a invocat aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, reținând că deși instanța de apel a constatat, în mod corect, faptul că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile reținute prin sentințele anterioare, în mod eronat a efectuat calculul aritmetic atunci când a adăugat sporul de pedeapsă la principala principală; rațiunea din Decizia 42 din 13 octombrie 2008 prin care se reține că, în cazul concursului între cauzele de anulare și cauzele de revocare a suspendării condiționate, se aplică cauzele de anulare a suspendării condiționate a executării pedepsei, este aplicabilă și în speța de față, chiar dacă în decizia menționată se face vorbire doar de ipoteza în care instanța este sesizată prin rechizitoriu cu o infracțiune săvârșită înainte de dispunerea suspendării și o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, acest raționament fiind aplicabil și în cazul pedepselor definitive. Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în cazul cererii de încuviinţare a executării silite în temeiul unui bilet la ordin, debitorul poate fi reprezentat atât de emitentul biletului la ordin, în calitate de debitor principal, cât și de avalist, în calitate de garant, iar competența se stabilește potrivit art. 651 alin. 1 teza 1 C. proc. civ. – normă de competență proprie fazei de executare silită (Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.). Mai mult …