Tag-Archive for » ICCJ «

Curtea Constituţională a României discută în 18 iulie sesizarea Instanţei supreme în legătură cu proiectul de modificare a Codului de procedură penală, au precizat oficiali ai CCR.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis să sesizeze CCR în vederea exercitării controlului de constituţionalitate, înainte de promulgare, asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii 304/2004 privind organizarea judiciară. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate nu demonstrează culpa procesuală a celui care o invocă, în sensul de parte care pierde procesul, conform art. 453 alin. 1 C. proc. civ.. În consecință, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului deciziei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Cele de mai sus le regăsim în Decizia nr. 658 din data de 3 februarie 2018 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect completare dispozitiv.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că este inadmisibil recursul declarat împotriva unei decizii de constatare a perimării recursului, întrucât hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac. Art. 253 alin. 2 C. proc. civ. (hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare) nu poate fi înțeles în sensul că este susceptibilă de a fi atacată cu recurs și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării în faza procesuală a recursului. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în şedinţa din 4 iunie 2018, că admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 1489/89/2017, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că: Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că o încheiere judecătorească definitivă nu poate constitui obiect al constestației în anulare, întrucât, conform art. 503 C. proc. civ., nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare, nefiind o hotărâre pronunțată în recurs.

Cele de mai sus le regăsim în Decizia nr. 1737 din data de 11 mai 2017 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect contestație în anulare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. În această situaţie, instanţa, conform art. 22 alin. 6 C. proc. civ.  Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel ia act de renunţarea la judecata recursului. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut o serie de precizări în contextul unor recente apărute în spațiul public, cu referire la dosare penale aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit unui comunicat.

Astfel:
– Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază necesar să reafirme importanța respectării independenței justiției, ca premisă a statului de drept și garanție fundamentală a procesului echitabil. Independența justiției nu este un privilegiu al judecătorului, ci responsabilitatea impusă acestuia care îi permite să soluționeze o cauză exclusiv în baza legii și a probelor, fără influențe externe de orice natură. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că cererea având ca obiect înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității este de competența instanței de judecată în a cărei rază teritorială domiciliază petentul-contravenient, conform art. 9 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Cele de mai sus le regăsim în Decizia nr. 1800 din data de 16 mai 2017 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că prezentarea în cererea de recurs a nemulțumirii față de modul în care avocatul, completul de judecată, grefierul și membrii CNCD și-au îndeplinit atribuțiile nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 alin. 1 C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale. Mai mult …

Actele administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ iar în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Iar, dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art. 891 din Codul de procedură civilă, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei. Mai mult …