Tag-Archive for » ICCJ «

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că procedura care se desfăşoară în faţa Fondului de garantare a asiguraților este o procedură administrativă și nu una jurisdicţională (caracterizată prin dezbateri contradictorii finalizate printr-un act înzestrat cu autoritate de lucru judecat, al cărui emitent să fie independent și terț față de părțile procedurii) ca să aibă caracter facultativ – în sensul art. 21 alin. 4 din Constituţie. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că nu pot face obiectul controlului de legalitate al instanței de recurs criticile recurentului privind cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului, acordate de către instanţa de apel, atât cele care vizează compensarea, cât și cele care vizează cuantumul acestora, întrucât sunt aspecte ce țin de netemeinicie şi de apreciere a probelor administrate. În speță, motivele de recurs (principal și incident) – privind greșita aplicare de către instanța de apel legat de cuantumul  cheltuielilor de judecată în sensul compensării – nu pot fi primite întrucât vizează exclusiv cuantumul și modul de acordare a cheltuielilor de judecată ale instanței de fond și a celei de apel. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că pentru a fi deductibile la calculul profitului impozabil cheltuielile cu serviciile de management, consultanţă, asistenţă sau alte prestări de servicii, acestea trebuie să aibă ca temei un contract încheiat între părţi, să fie efectiv prestate şi să fie necesare beneficiarului lor în raport de specificul activităţilor desfăşurate (conform art. 21 alin. 1 şi alin. 4 lit. m) Cod fiscal și pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal). Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că nu se poate reţine teza nelegalei citări şi, pe cale de consecinţă, a vicierii procedurii de comunicare a hotărârii judecătoreşti care se contestă în recurs, în situaţia în care recurentul a solicitat ca actele de procedură să-i fie comunicate la un domiciliu ales, respectiv Cabinetul său de avocatură, B., situat în (…), însă, toate citaţiile, inclusiv comunicarea sentinţei de fond au fost trimise pe adresa sa de domiciliu, din (…). Conform art. 155 alin. 1 pct. 6 teza I C. proc. civ. („persoanele fizice vor fi citate la domiciliul lor, dacă acestea locuiesc acolo efectiv„) şi art. 158 alin. 1 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, comunicarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156 C. proc. civ. Mai mult …

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 26818 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, inserate în Secţiunea a 6-a, intitulată „Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Directivei 2014/41/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală”, paragraful 2, „Dispoziţii speciale”, referitoare la audierea prin videoconferinţă, „în cazul în care o persoană se află pe teritoriul României şi trebuie audiată ca martor sau expert de către autorităţile competente ale statului emitent, autoritatea competentă poate să emită un ordin european de anchetă pentru a audia martorul sau expertul prin videoconferinţă sau alte mijloace de transmisie audiovizuală. În conformitate cu dispoziţiile art. 178 alin. (5) teza I din Legea nr. 302/2004 privind audierea prin videoconferinţă, autorităţile judiciare competente să execute cererile formulate de autorităţile altor state sunt curţile de apel, în cursul judecăţii. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis, în şedinţa din 26 noiembrie 2018, că admite sesizarea formulată de Tribunalul Mureş – Secţia civilă, în dosarul nr. 8187/320/2016*, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

”În interpretarea dispoziţiilor art. 781 alin. (5) lit. a) din Codul de procedură civilă, art. 46-48 din Legea nr. 230/2007, art. 12 pct. B) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1588/2007, sumele datorate lunar de terţul poprit, membru al asociaţiei de proprietari, debitoarei asociaţia de proprietari, cu titlu de cheltuieli de întreţinere, au afectaţiunea specială corespunzătoare diferitelor componente ale acestor cheltuieli, astfel cum sunt determinate de legislaţia în materie.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că nu există autoritate de lucru între o decizie prin care s-a respins cererea privind acordarea personalității juridice unui sindicat și decizia prin care s-a admis o astfel de cerere, ambele având ca temei Legea nr. 54/2003 a sindicatelor. În speță, instanța a constatat, potrivit art. 337 C. proc. civ. de la 1865, că încheierile prin care judecătorul soluționează cererile în materie necontencioasă nu au putere de lucru judecat și că, în materie de acordare a personalității juridice unei organizații sindicale, instanța este chemată să verifice îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, iar în cazul în care constată neîndeplinirea acestora, va respinge cererea, petentul având însă posibilitatea legală de a reveni cu un număr nelimitate de astfel de cereri.

Mai mult …

Judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au constituit în Secții Unite, conform dispozițiilor art. 25 lit. c) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru sesizarea Curții Constituționale în vederea exercitării controlului de constituționalitate, înainte de promulgare, asupra Legii privind declasificarea unor documente, potrivit unui comunicat. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că normele Codului muncii care reglementează competența teritorială (art. 269 alin. 2: instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului) sunt de competență teritorială absolută și reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al reclamantului. Astfel, potrivit art. 210 coroborat cu art. 216 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social: în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este alternativă, dând posibilitatea reclamantului de a alege dintre două instanțe, deopotrivă competente, respectiv cea de la locul unde își are domiciliul sau cea de la locul de muncă al acestuia. În speță, Înalta Curte a stabilit competența teritorială prin raportare la dispozițiile Codului Muncii. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în baza Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă și a HG nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, că în cauzele având ca obiect anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă, competența teritorială de soluționare aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul persoanei interesate, respectiv sediul structurii de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor care sesizează instanța de judecată, iar în situația în care cererea este formulată de cetățenii români cu domiciliul în străinătate și de cetățenii străini, competența aparține Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului București. În speță, cererea având ca obiect modificarea unor mențiuni din certificatul de căsătorie al reclamantei B. (cetățean tailandez), precum și din certificatul de naștere al copilului acesteia, este de competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București. Mai mult …