Despre similarități între factoring, cesiunea de creanță și cesiunea de pachete de credite
În 2012, piața de factoring a înregistrat o creștere de 12.8% față de anul precedent. Să ne repetăm această frază vă rog, până când ajungem la semnificația reală.
Să privim o piață în România în creștere. Să ne îndreptăm privirea acum asupra decadenței din jur care permite pieții de factoring să înflorească. De ce decadență ziceți?
Nu încercăm să fim șocanți.
Factoringul, ca și cesiunea de creanță (sau varianta ei derivată: cesiunea de mai multe creanțe rezultate din contracte de credit) se aseamănă cu o “vânzare“. Adevărul este că orice operație de tipul vânzării implică speculă și nu ar trebui să ne mire perpetua căutare a omului de profituri și beneficii, și atunci de ce să condamnăm factoringul?
Îl condamnăm pentru decadența de care dă dovadă.
În tipologia unei vânzări clasice, dumneavostră ne plătiți un bun, noi vă oferim bunul. Ce se întâmplă însă când plata este însoțită de un termen? Vă dăm bunul azi, ne puteți plăti mai încolo și ne asumăm un risc, căci e posibil să nu ne mai plătiți. Mai vine o criză, o furtună … cauzele sunt diverse.
Dar dacă vă vindem o creanță, practic vă vindem un drept asupra unei persoane, mai ieftin decât valoarea pe care o veți recupera, căci ceea ce ne interesează este să obținem lichidități. Dumneavostră profitați de câștigul reprezentat de diferența între prețuri, dar suportați și riscul unei eventuale neplăți. De aici încolo posibilitățile sunt nelimitate. Realitatea este că în cazul oricărei cesiuni pariem pe viața unei persoane. Este decadent, nu? Regăsim și mai multă decadență în cazul unei operațiuni de factoring sau cesiunea pachetelor de credit, nereglementate încă de lege.
Unde lege nu e, nimic nu e.