Plenul Curții Constituționale, în ceea ce privește obiecțiile de neconstituționalitate:
– a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal, precum și a Legii nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, obiecții formulate de deputați aparținând Grupurilor parlamentare ale Partidului Național Liberal și Uniunii Salvați România, precum şi de Preşedintele României;
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că excepția necompetenței teritoriale nu poate fi luată în dezbatere de o instanță desemnată prin prorogare judecătorească ca urmare a admiterii cererii de strămutare. În speță, Tribunalul Mehedinți, în urma admiterii cererii de strămutare, nu mai putea să ia în dezbatere necompetenţa teritorială absolută instituită de art. 127 alin. 1 C. proc. civ., întrucât excepţia nu mai avea obiect faţă de soluţia pronunțată în condiţiile art. 140-141 C. proc. civ.
CCR a decis că sintagma “ori altor asemenea interese ale ţării”, cuprinsă în dispoziţiile art. 3, lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României este neconstituţională.
Potrivit unui comunicat al CCR, Plenul Curţii Constituţionale a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “ori altor asemenea interese ale ţării”, cuprinsă în art. 3, lit. f) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României.
În materia executării silite se prevede că dacă există urgenţă şi dacă s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea depusă potrivit prezentului alineat rămâne indisponibilizată chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă şi este deductibilă din cauţiunea finală stabilită de instanţă, dacă este cazul.
Cele menţionate mai sus sunt reglementate de art. 719 alin. 7) Cod de procedură civilă iar potrivit ştirilor juridice au fost contestate pe motiv de neconstituţionalitate.
Curtea Constituţională a României a respins ca neîntemeiată, sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis asupra modificărilor aduse Legii 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Pe 20 iulie, preşedintele Klaus Iohannis a transmis CCR sesizarea cu privire la neconstituţionalitatea Legii 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Procedura aprobării tacite este o modalitate alternativă de emitere sau reînnoire a autorizaţiilor de către autorităţile administraţiei publice, având la bază următoarele obiective: înlăturarea barierelor administrative din mediul de afaceri; responsabilizarea autorităţilor administraţiei publice în vederea respectării termenelor stabilite de lege pentru emiterea autorizaţiilor; impulsionarea dezvoltării economice prin oferirea unor condiţii cât mai favorabile întreprinzătorilor, implicând costuri de autorizare cât mai reduse; combaterea corupţiei prin diminuarea arbitrarului în decizia administraţiei; promovarea calităţii serviciilor publice prin simplificarea procedurilor administrative.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în cazul în care recurentul decedează pe parcursul soluționării recursului, iar față de obiectul acțiunii (obligarea pârâților la reînscrierea în tabloul avocaților definitivi în vederea continuării exercitării profesiei de avocat) nu se impune introducerea în cauză a moștenitorilor, soluția este de admitere a excepției lipsei capacității de folosință a recurentului și de respingere a recursului.
Decizia nr. 247 din data de 29 ianuarie 2018 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect reînscriere în tabloul avocaților definitivi.
Curtea Constituţională a României (CCR) discută sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis referitoare la trecerea Monitorului Oficial de sub autoritatea Guvernului sub cea a Camerei Deputaţilor.
Preşedintele a trimis luna trecută Curţii o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii pentru modificarea şi completarea Legii 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României pe motiv că se încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi alin. (5), ale art. 61 coroborate cu cele ale art. 64 alin. (1) şi alin. (2), ale art. 78, ale art. 79, ale art. 100 alin. (1), ale art. 108 alin. (1), (2) şi alin. (4), ale art. 115 alin. (4), precum şi pe cele ale art. 147 alin. (4) din Constituţie.
Curtea Constituţională a României (CCR) a admis parţial sesizarea formulată de PNL, USR şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) referitoare la modificările aduse Legii 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.
Potrivit unui comunicat al CCR, plenul a luat în dezbatere două obiecţii de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, una formulată de 89 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale PNL şi USR, iar cealaltă – de Secţiile Unite ale ÎCCJ. Constatând identitatea de obiect a celor două sesizări, Curtea Constituţională a dispus conexarea lor.
Angajatorii care nu respectă regulile privind munca suplimentară vor risca amenzi de până la 3.000 lei pentru fiecare angajat aflat într-o astfel de situație.
În prezent, amenzile sunt în sumă fixă, indiferent de numărul angajaților care lucrează peste program mai mult decât permite legea.
Codul Muncii stabilește în prezent că durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare.