Costurile salariale aferente zilelor libere de sărbători legale ar trebui să fie suportate de la bugetul de stat, consideră iniţiatorii unui proiect de modificare a Codului Fiscal depus în Parlament. Impactul măsurii ar fi de 1,5 miliarde de lei pe an, estimează ei.
“Valoarea cheltuielilor salariale prilejuite de zilele libere stabilite prin lege ca zile de sărbătoare legală să fie deduse din contribuţiile şi impozitele reţinute şi plătite de angajatori, astfel încât nici plătitorul de salarii şi nici salariatul să nu fie afectaţi de o decizie etatică subiectivă privind instituirea de noi zile libere, de sărbătoare legală, în cursul anului”, se arată în expunerea de motive a proiectului de modificare a Codului Fiscal depus recent la Parlament.
Premierul şi preşedintele Camerei Deputaílor sunt coautori ai unui proiect de lege prin care plata drepturilor salariale câştigate în instanţă de către personalul din învăţământ este eşalonată pe următorii cinci ani.
Angajații români au muncit anul trecut 174 de zile numai pentru a putea achita impozitele impuse de stat, povara fiscală la care sunt supuși clasându-i pe locul al 8-lea în topul impozitării forței de muncă în cele 28 de state membre ale UE, realizat de Institutul economic din Bruxelles.
Salarizarea personalului plătit din fonduri publice a constituit şi constituie un subiect sensibil. În acest context nu de puţine ori s-au adus critici de neconstituţionale iar potrivit 
Legea salarizării unitarea pe anul 2011 a ridicat mai multe obiecţii de-a lungul timpului printre care au fost invocate şi excepţii de neconstituţionalitate.
Mult discutata lege a salarizării a suferit numeroase modificicări iar nu puţini au fost cei nemulţumiţi de prevederile acesteia. O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal – bugetare, a suferit recent anul acesta, în vară, anumite modificări.
Una dintre vorbele preferate ale lui Henry Ford era că un angajator nu plătește salariile, pentru că angajatorul s-ar ocupa numai de administrarea banilor, clienții fiind cei care achită simbriile lucrătorilor. Ce-ar fi dacă am încerca să adaptăm acest principiu pentru angajații statului? Oare cum ar suna? 
