În Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 797 din data de 18 septembrie 2018, a fost publicată Hotărârea nr. 714/2018 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului.
Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice stabilește la art. 2 subiecților cărora această Lege este aplicabil, deci și Hotărârea:
– personalului din autorități și instituții publice, respectiv Parlamentul, Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, unitățile teritoriale, autorități ale administrației publice locale, alte autorități publice, autorități administrative autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și bugetele fondurilor speciale;
Poate că nu întotdeauna este foarte evident, dar viața este o sumă de concursuri, de examinări. Pentru că toate încercările existenței pot fi considerate examene în urma cărora fie ne păstrăm statutul deja dobândit, fie retrogradăm, fie (în cazul cel mai fericit) promovăm, trecem la nivelul următor. Acolo ne așteaptă alte probe, alte încercări. Așa e viața. O școală. O sumă de concursuri, examinări, încercări mai mult sau mai puțin dificile.
Statutul procurorilor și judecătorilor a stabilit care sunt condițiile cu privire la delegarea, detașarea și transferul acestora. Legea prevede că atunci când o judecătorie sau un tribunal nu poate funcționa normal din cauza absenței temporare a unor judecători, a existenței unor posturi vacante, președintele curții de apel, la propunerea președintelui instanței în cauză din circumscripția acelei curți de apel, poate delega judecători de la alte instanțe din acea circumscripție, cu acordul scris al acestora.
Şeful statului a indicat că nu este suficient ca directiva să fie rescrisă. În opinia acestuia este nevoie de o colaborare mult mai intensă şi mai integrată între sistemele sociale din toate ţările UE, de un control mult mai bun şi atunci avem şansa, dacă abordăm aceste chestiuni cu maximă seriozitate şi deschidere în sens pozitiv, să facem sistemul să funcţioneze mai bine, astfel ca o firmă românească să poată să meargă în Franţa şi să lucreze acolo, cum o firmă franceză poate să vină în România şi să lucreze aici fără să apară aceste suspiciuni că unii iau locul de muncă al celorlalţi.
Diurna este un drept care poate fi acordat prin reglementarile aflate în vigoare oricărui salariat angajat în baza unui contract de muncă şi care merge într-o deplasare în interes de serviciu. Potrivit Codului Muncii, salariatul delegat are dreptul legal la plata cheltuielilor de transport şi de cazare, dar şi la o indemnizatie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil acestuia. 
Experiențele trăite prin țări străine i-au făcut pe unii să declare: „fie pâinea cât de rea, e tot mai bine în țara mea”. Alții împărtășesc, mai degrabă, opinia exprimată într-o zicală arabă – „omul nevoiaș este asemenea unui străin, chiar și în țară la el”. Care este realitatea? Diferitele lipsuri și nevoi îi împing pe diferiți oameni să-și părăsească țările – vremelnic sau definitiv. De regulă, preferă statele prospere. Dar, uneori, destinația lor este… țara noastră!
