Tag: debitor

Categories
Persoane juridice. Societăţi Proiecte şi propuneri legislative Ştiri

Procedurile de pre-insolvenţă şi insolvenţă

insolvent
Guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Conform proiectului de act normativ adoptat, debitorii vor putea cere intrarea în insolvenţă doar dacă au o datorie mai mare de 40.000 de lei, nu indiferent de sumă, ca în prezent.

De asemenea, în sensul asigurării echilibrului intereselor, noul proiect prevede egalizarea regimului deschiderii procedurii în cazul concursului dintre cererea debitorului şi a creditorilor, la 10 zile de la depunerea cererii debitorului.

Categories
Proiecte şi propuneri legislative Ştiri

Condiţii privind deschiderea procedurii de insolvenţă-proiect

achizitii-publice_0Potrivit proiectului noii legi a insolvenţei, lansat în dezbatere publică de Ministerul Justiţiei, debitorii vor putea cere intrarea în insolvenţă doar dacă au o datorie mai mare de 40.000 de lei, nu indiferent de sumă ca în prezent.

Conform proiectul de act normativ se propune instituirea unei valori-prag şi pentru debitor, aceeaşi cu cea stabilită pentru creditor, respectiv 40.000 lei.

Astfel, valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 40.000 lei atât pentru creditori cât şi pentru debitor, inclusiv pentru procedurile deschise în baza Legii nr. 31/1990 privind societăţile, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat, se arată în proiectul de lege privind procedurile de pre-insolvenţă şi insolvenţă.

De asemenea, proiectul de act normativ introduce şi ideea acordării unui termen pentru plata creanţei creditorului declanşator – până la rămânerea în pronunţare asupra cererii de deschidere a procedurii formulate de creditor.

Categories
Articole Contracte Financiar bancar Persoane juridice. Societăţi

Debitor vs. Cesiune de pachete de credite. Unde suntem?

cesiunea-creantelorDespre similarități între factoring, cesiunea de creanță și cesiunea de pachete de credite

În 2012, piața de factoring a înregistrat o creștere de 12.8% față de anul precedent. Să ne repetăm această frază vă rog, până când ajungem la semnificația reală.

Să privim o piață în România în creștere. Să ne îndreptăm privirea acum asupra decadenței din jur care permite pieții de factoring să înflorească. De ce decadență ziceți?

Nu încercăm să fim șocanți.

Factoringul, ca și cesiunea de creanță (sau varianta ei derivată: cesiunea de mai multe creanțe rezultate din contracte de credit) se aseamănă cu o “vânzare“.  Adevărul este că orice operație de tipul vânzării implică speculă și nu ar trebui să ne mire perpetua căutare a omului de profituri și beneficii, și atunci de ce să condamnăm factoringul?

Îl condamnăm pentru decadența de care dă dovadă.

În tipologia unei vânzări clasice, dumneavostră ne plătiți un bun, noi vă oferim bunul. Ce se întâmplă însă când plata este însoțită de un termen? Vă dăm bunul azi, ne puteți plăti mai încolo și ne asumăm un risc, căci e posibil să nu ne mai plătiți. Mai vine o criză, o furtună … cauzele sunt diverse.

Dar dacă vă vindem o creanță, practic vă vindem un drept asupra unei persoane, mai ieftin decât valoarea pe care o veți recupera, căci ceea ce ne interesează este să obținem lichidități. Dumneavostră profitați de câștigul reprezentat de diferența între prețuri, dar suportați și riscul unei eventuale neplăți. De aici încolo posibilitățile sunt nelimitate. Realitatea este că în cazul oricărei cesiuni pariem pe viața unei persoane. Este decadent, nu? Regăsim și mai multă decadență în cazul unei operațiuni de factoring sau cesiunea pachetelor de credit, nereglementate încă de lege.

Unde lege nu e, nimic nu e.

Continue reading “Debitor vs. Cesiune de pachete de credite. Unde suntem?”

Categories
Acţiunea civilă Articole

Armele speciale ale creditorului fără garanţii

acţiunea pauliană şi cea oblicăRelaţia creditor-debitor este una sensibilă, dar care ar trebui să fie bazată pe încredere reciprocă şi probitate. Realitatea arată, însă, de multe ori, altfel, ambele părţi abătându-se, mai mult sau mai puţin, de la regulile jocului, sau încercând să le eludeze. Legea prevede măsuri de sancţionare ale acestor abateri, dar pune şi “arme” la îndemâna părţii ce ar fi afectată de “matrapazlâcurile” partenerului  său de afaceri. Astfel de arme sunt acţiunea pauliană (revocatorie), şi acţiunea oblică (subrogatorie), mijloace prin care creditorul poate să contracareze actele neloiale ale debitorului său.

Creditorul chirografar versus creditorul ipotecar

Există creditori care, prin statutul conferit de lege, au o poziţie privilegiată, şi aceştia sunt creditorii ipotecari, a căror obligaţie este garantată cu un bun din patrimoniul debitorului. De exemplu, domnul Ionescu, ce a contractat un împrumut cu banca X, garantat cu o ipotecă asupra unuia din imobilele sale. Astfel, creditorul-bancă X va avea două drepturi speciale: cel de urmărire: dacă domnul Ionescu înstrăinează imobilul, creditorul îl va putea urmări în mâinile terţului ce îl dobândeşte, ipoteca subzistând asupra bunului, şi dreptul de preferinţă, ceea ce înseamnă că, în concurs cu alţi creditori ai domnului Ionescu, cel ipotecar va avea prioritate în satisfacerea creanţei.  Creditorii fără garanţii îşi vor îndestula creanţele din ceea ce a rămas din activul patrimoniului domnului Ionescu, după ce creanţa creditorului ipotecar a fost încasată.

Continue reading “Armele speciale ale creditorului fără garanţii”

Categories
Articole Drept civil Legislaţie utilă Persoane juridice. Societăţi

Noua modalitate de recuperare a creanțelor în NCPC

indexPe fondul crizei financiare tot mai multe firme românești se confruntă cu o lipsă a lichidităților, iar consecința directă a acestui lucru o reprezintă blocarea activității firmei și existența unor întârzieri mari în recuperarea creanțelor proprii.

Ce prevedea legislația anterioară intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă?

 În vechea reglementare, pentru recuperarea creanțelor existau două modalități: somația de plată reglementată prin OG 5/2001 și ordonanța de plată reglementată prin OUG 119/2007.

Somația de plată se aplica pentru recuperarea sumelor de bani ce rezultau din contracte, creditorul depunea în instanță ca și probă facturile fiscale semnate de debitor. Ordonanța de plată avea o arie mai restrânsă și se aplica pentru recuperarea sumelor de bani ce rezultau din contracte comerciale încheiate între comercianți sau între comercianți și autoritățile contractante. Creditorul își proba cererea în fața instanței atât cu facturi fiscale, cât și cu alte documente care atestau creanța sa (inclusiv corespondența purtată cu debitorul).

Continue reading “Noua modalitate de recuperare a creanțelor în NCPC”