Tag-Archive for » competenta «

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în baza art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, că este de competența curții de apel contestatea deciziei emise de o primărie prin care au fost instituite măsuri asigurătorii pentru obligaţii fiscale suplimentare de plată reprezentând impozit pe clădiri. În speță, obiectul fiind instituirea unor măsuri asigurătorii pentru recuperarea unui debit estimat la suma de 21.485.413,64 lei, reprezentând impozit pe clădiri, face parte din categoria actelor administrative „care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora”, în sensul articolului de mai sus, concluzie dedusă din regimul juridic al deciziei contestate, care este indisolubil legată de creanţa ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri, creanţă rezultată, în cazul de faţă, din taxe şi impozite. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în situația în care actul administrativ contestat este emis de către o autoritate publică centrală, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, fără a privi vreo sumă din categoria celor pentru care competenţa materială se delimitează în funcţie de criteriul valoric, competenţa materială revine curţii de apel, în funcţie de rangul autorităţii publice. În speță, obiectul acțiunii vizează anularea unui document contestator, eliberat în conformitate cu prevederile art. 166 alin. 1 lit. a) din HG nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, textul normativ făcând trimitere, pentru situaţia contestării conţinutului acestuia, la dispoziţiile generale în materia stabilirii competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că este de competența secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul acțiunea având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia, conform art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului competenţa de soluţionare a unor astfel de contestații. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în situația formulării unei cereri de reclamanți având calitatea de grefieri și procurori, al cărei obiect este obligarea pârâților la plata unor drepturi băneşti, izvorâte dintr-un raport de muncă, fără însă a solicita anularea actelor de stabilire a drepturilor salariale, ne aflăm în prezența unui conflict de muncă, şi nu de contencios administrativ. Astfel, competenţa materială a instanţei se stabilește în raport de art. 266 C. muncii şi art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că acţiunea având ca obiect anularea unei hotărâri emisă în temeiul Legii nr. 18/1991, respectiv act de constituire a dreptului de proprietate privată emis în baza Legii nr. 18/1991, este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, care judecă un contencios administrativ special atât din punct de vedere al competenței, cât și al regulilor de procedură aplicabile, care nu sunt cele ale contenciosului administrativ de drept comun, dat de Legea nr. 544/20004, ci acelea ale C. proc. civ., astfel cum se prevede expres prin art. 58 și art. 63 din Legea nr. 18/1991, modificată. În speţă, nu are relevanţă în stabilirea competenţei că reclamanta a indicat ca temei juridic al cererii Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât potrivit art. 5 alin. 2 din acest act normativ „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici stabilește în favoarea tribunalelor competenţa materială exclusivă în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Art. 10 din Legea nr. 554/2004 este înlăturat de la aplicare, întrucât are caracter de lege generală în raport de dispoziţiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, neputând justifica o competenţă materială a instanţei de judecată stabilită în raport de rangul autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în cazul acțiunii privind tăgada paternității, reclamantul poate opta, conform art. 113 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., între mai multe instanțe deopotrivă competente – instanța de la domiciliul pârâtului sau instanța de la domiciliul său, fiind vorba de o acțiune privitoare la stabilirea filiației.

Decizia nr. 527 din data de 20 februarie 2018 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect tăgada paternității

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că instanța de fond nu poate reveni asupra unei încheieri cu caracter interlocutoriu prin care ea însăși a stabilit fără echivoc că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea și să decline cauza la altă instanță. În speță, este vorba de o acțiune de ieșire din indiviziune asupra bunurilor imobile, aparținând unor defuncți. Inițial, instanța s-a declarat competentă general, material și teritorial, conform art. 117 alin. 1 C. proc. civ. (cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul), pentru ca, ulterior, să invoce din oficiu  excepția necompetenței teritoriale, conform art. 118 alin. 1 C. proc. civ. (în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia) și să decline cauza la altă instanță. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că cererile referitoare la legăturile personale cu minorul ale părintelui la care copilul nu locuiește în mod statornic se soluţionează de instanța de tutelă competentă potrivit legii. Așadar, competența teritorială de soluționare ale unor astfel de cereri aparține, conform art. 114 alin. 1 C. proc. civ., instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, și nu instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului, astfel cum prevede regula generală din art. 107 C. proc. civ.. Mai mult …