Tag-Archive for » competenta «

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 26818 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, inserate în Secţiunea a 6-a, intitulată „Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Directivei 2014/41/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală”, paragraful 2, „Dispoziţii speciale”, referitoare la audierea prin videoconferinţă, „în cazul în care o persoană se află pe teritoriul României şi trebuie audiată ca martor sau expert de către autorităţile competente ale statului emitent, autoritatea competentă poate să emită un ordin european de anchetă pentru a audia martorul sau expertul prin videoconferinţă sau alte mijloace de transmisie audiovizuală. În conformitate cu dispoziţiile art. 178 alin. (5) teza I din Legea nr. 302/2004 privind audierea prin videoconferinţă, autorităţile judiciare competente să execute cererile formulate de autorităţile altor state sunt curţile de apel, în cursul judecăţii. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în cazul unei achiziții directe făcute de un muzeu sunt aplicabile, în ceea ce privește stabilirea competenței materiale în soluționarea contestațiilor, normele generale cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, și nu prevederile legii speciale, respectiv Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. De altfel, legea specială prevede că „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare.” În consecință, competenţa materială aparţine tribunalului, secţia contencios administrativ de la sediul autorităţii contractante. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, având în vedere specificul cererilor de chemare în judecată în materia contenciosului administrativ, că o acţiune vizând despăgubiri nu poate fi avută în vedere decât ca cerere accesorie unei acţiuni ce vizează legalitatea unui act administrativ, fie el tipic sau asimilat, în acest sens fiind relevante dispoziţiile art. 8 alin. 1 coroborat cu art. 18 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 554/2004. În speță, cererea de acordare a despăgubirilor reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, şi care este îndreptată inclusiv împotriva Ministerului Apelor şi Pădurilor, este accesorie acţiunii ce vizează refuzul nejustificat concretizat într-o adresă astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. 1 C. proc. civ., competenţa poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecăţii, respectiv anularea adresei emise de Garda Forestieră de Mediu, respectiv competența aparține tribunalului.

Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că normele Codului muncii care reglementează competența teritorială (art. 269 alin. 2: instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului) sunt de competență teritorială absolută și reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al reclamantului. Astfel, potrivit art. 210 coroborat cu art. 216 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social: în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este alternativă, dând posibilitatea reclamantului de a alege dintre două instanțe, deopotrivă competente, respectiv cea de la locul unde își are domiciliul sau cea de la locul de muncă al acestuia. În speță, Înalta Curte a stabilit competența teritorială prin raportare la dispozițiile Codului Muncii. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în baza Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă și a HG nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, că în cauzele având ca obiect anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă, competența teritorială de soluționare aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul persoanei interesate, respectiv sediul structurii de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor care sesizează instanța de judecată, iar în situația în care cererea este formulată de cetățenii români cu domiciliul în străinătate și de cetățenii străini, competența aparține Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului București. În speță, cererea având ca obiect modificarea unor mențiuni din certificatul de căsătorie al reclamantei B. (cetățean tailandez), precum și din certificatul de naștere al copilului acesteia, este de competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, dacă judecătoria îşi declină competenţa de soluţionare a unei cauze în favoarea tribunalului, tribunalul în favoarea curţii de apel, iar curtea de apel în favoarea judecătoriei, nu există un caz de întrerupere a cursului justiţiei, întrucât curtea de apel a desemnat instanţa competentă prin hotărârea de declinare.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că, Sentinţa penală din 6 octombrie 2016 a Tribunalului Provincial 5 din Barcelona nu este recunoscută, potrivit legii, pe teritoriul României, astfel încât aceasta nu poate produce niciun efect juridic în dreptul intern, nici în privinţa stabilirii competenţei materiale a instanţelor. Mai mult, aceasta nu se execută şi nu este executabilă la acest moment pe teritoriul României. Cum singura hotărâre ce se execută în cauză este Sentinţa penală nr. 65 din 30 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 1601 din 13 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, rezultă că orice cerere în materia executării hotărârii penale formulată de petentul A. este de competenţa judecătoriei.  Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în baza art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, că este de competența curții de apel contestatea deciziei emise de o primărie prin care au fost instituite măsuri asigurătorii pentru obligaţii fiscale suplimentare de plată reprezentând impozit pe clădiri. În speță, obiectul fiind instituirea unor măsuri asigurătorii pentru recuperarea unui debit estimat la suma de 21.485.413,64 lei, reprezentând impozit pe clădiri, face parte din categoria actelor administrative „care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora”, în sensul articolului de mai sus, concluzie dedusă din regimul juridic al deciziei contestate, care este indisolubil legată de creanţa ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri, creanţă rezultată, în cazul de faţă, din taxe şi impozite. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în situația în care actul administrativ contestat este emis de către o autoritate publică centrală, respectiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, fără a privi vreo sumă din categoria celor pentru care competenţa materială se delimitează în funcţie de criteriul valoric, competenţa materială revine curţii de apel, în funcţie de rangul autorităţii publice. În speță, obiectul acțiunii vizează anularea unui document contestator, eliberat în conformitate cu prevederile art. 166 alin. 1 lit. a) din HG nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, textul normativ făcând trimitere, pentru situaţia contestării conţinutului acestuia, la dispoziţiile generale în materia stabilirii competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că este de competența secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul acțiunea având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia, conform art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care instituie o normă de competenţă teritorială absolută, ce conferă secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului competenţa de soluţionare a unor astfel de contestații. Mai mult …