Tag-Archive for » competenta «

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în situația formulării unei cereri de reclamanți având calitatea de grefieri și procurori, al cărei obiect este obligarea pârâților la plata unor drepturi băneşti, izvorâte dintr-un raport de muncă, fără însă a solicita anularea actelor de stabilire a drepturilor salariale, ne aflăm în prezența unui conflict de muncă, şi nu de contencios administrativ. Astfel, competenţa materială a instanţei se stabilește în raport de art. 266 C. muncii şi art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că acţiunea având ca obiect anularea unei hotărâri emisă în temeiul Legii nr. 18/1991, respectiv act de constituire a dreptului de proprietate privată emis în baza Legii nr. 18/1991, este de competența instanțelor judecătorești de drept comun, care judecă un contencios administrativ special atât din punct de vedere al competenței, cât și al regulilor de procedură aplicabile, care nu sunt cele ale contenciosului administrativ de drept comun, dat de Legea nr. 544/20004, ci acelea ale C. proc. civ., astfel cum se prevede expres prin art. 58 și art. 63 din Legea nr. 18/1991, modificată. În speţă, nu are relevanţă în stabilirea competenţei că reclamanta a indicat ca temei juridic al cererii Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât potrivit art. 5 alin. 2 din acest act normativ „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici stabilește în favoarea tribunalelor competenţa materială exclusivă în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Art. 10 din Legea nr. 554/2004 este înlăturat de la aplicare, întrucât are caracter de lege generală în raport de dispoziţiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, neputând justifica o competenţă materială a instanţei de judecată stabilită în raport de rangul autorităţii publice emitente a actului administrativ contestat. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că, în cazul acțiunii privind tăgada paternității, reclamantul poate opta, conform art. 113 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ., între mai multe instanțe deopotrivă competente – instanța de la domiciliul pârâtului sau instanța de la domiciliul său, fiind vorba de o acțiune privitoare la stabilirea filiației.

Decizia nr. 527 din data de 20 februarie 2018 pronunțată de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect tăgada paternității

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că instanța de fond nu poate reveni asupra unei încheieri cu caracter interlocutoriu prin care ea însăși a stabilit fără echivoc că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea și să decline cauza la altă instanță. În speță, este vorba de o acțiune de ieșire din indiviziune asupra bunurilor imobile, aparținând unor defuncți. Inițial, instanța s-a declarat competentă general, material și teritorial, conform art. 117 alin. 1 C. proc. civ. (cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul), pentru ca, ulterior, să invoce din oficiu  excepția necompetenței teritoriale, conform art. 118 alin. 1 C. proc. civ. (în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia) și să decline cauza la altă instanță. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că cererile referitoare la legăturile personale cu minorul ale părintelui la care copilul nu locuiește în mod statornic se soluţionează de instanța de tutelă competentă potrivit legii. Așadar, competența teritorială de soluționare ale unor astfel de cereri aparține, conform art. 114 alin. 1 C. proc. civ., instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, și nu instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului, astfel cum prevede regula generală din art. 107 C. proc. civ.. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că cererea având ca obiect înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității este de competența instanței de judecată în a cărei rază teritorială domiciliază petentul-contravenient, conform art. 9 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Cele de mai sus le regăsim în Decizia nr. 1800 din data de 16 mai 2017 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect regulator de competență.

Cei care au fost sancţionaţi contravenţional şi care consideră că au fost sancţionaţi fără un temei legal pot face plângere împotriva proceselui verbal de contravenţie.

Ordonanţa 2/2001 constituie cadrul legal în materie. Potrivit art. 32 alin. 1 din Ordonanţa 2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Mai mult …

Procedura de restituiere a imobilelor preluate abuziv este una anevoioasă şi a atras în numeroase rânduri critici atât pe plan naţional cât şi internaţional.

Legea 165/2013 reglementează măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Nici aceeastă lege nu a scăpat de critici iar recent, potrivit ultimelor noutăţi legislative, a făcut subiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanțelor de judecată, învestirea instanțelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanță de la un nivel intermediar, așa cum rezultă din ansamblul prevederilor C. proc. civ. și Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (art. 21 care stabilește competența secțiilor I civilă, II civilă și de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca „recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege”). În speță, instanța a hotărât că recursul împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Orșova este de competența Tribunalului Mehedinți, declinând competența în favoarea acestei ultime instanțe. Mai mult …