Tag-Archive for » competenta teritoriala «

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că normele Codului muncii care reglementează competența teritorială (art. 269 alin. 2: instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului) sunt de competență teritorială absolută și reprezintă o derogare de la dispozițiile dreptului comun, derogare prin care se urmărește facilitarea accesului la justiție al reclamantului. Astfel, potrivit art. 210 coroborat cu art. 216 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social: în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este alternativă, dând posibilitatea reclamantului de a alege dintre două instanțe, deopotrivă competente, respectiv cea de la locul unde își are domiciliul sau cea de la locul de muncă al acestuia. În speță, Înalta Curte a stabilit competența teritorială prin raportare la dispozițiile Codului Muncii. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în baza Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă și a HG nr. 64/2011 pentru aprobarea Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, că în cauzele având ca obiect anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă, competența teritorială de soluționare aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul persoanei interesate, respectiv sediul structurii de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor care sesizează instanța de judecată, iar în situația în care cererea este formulată de cetățenii români cu domiciliul în străinătate și de cetățenii străini, competența aparține Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului București. În speță, cererea având ca obiect modificarea unor mențiuni din certificatul de căsătorie al reclamantei B. (cetățean tailandez), precum și din certificatul de naștere al copilului acesteia, este de competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în baza art. 56 alin. 2 C. proc. civ. (Cu toate acestea, pot sta în judecată asociațiile, societățile sau entitățile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii.), că sucursalelor le este conferită de legea de procedură civilă legitimare procesuală activă, chiar neavând personalitate juridică, dar constituite potrivit legii, rațiunea legiuitorului fiind legată de drepturile și obligațiile persoanei juridice care se exercită prin intermediul sucursalei. În speţă, reclamantul (Sucursala Regională de Transport Feroviar Călători Timișoara) a indicat sediul în Timişoara, pârâtul fiind un angajat, iar obiectul constă în recuperarea prejudiciului reprezentat de contravaloarea a 50 litri motorină nejustificaţi, astfel că Înalta Curte a apreciat că noţiunea de „sediu” prevăzută de art. 269 alin. 2 C. muncii nu se referă numai la sediul principal al persoanei juridice, ci și la sediul secundar, cum este cel al unei sucursale, ce are capacitate procesuală de folosință și de exercițiu. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că instanța de fond nu poate reveni asupra unei încheieri cu caracter interlocutoriu prin care ea însăși a stabilit fără echivoc că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea și să decline cauza la altă instanță. În speță, este vorba de o acțiune de ieșire din indiviziune asupra bunurilor imobile, aparținând unor defuncți. Inițial, instanța s-a declarat competentă general, material și teritorial, conform art. 117 alin. 1 C. proc. civ. (cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul), pentru ca, ulterior, să invoce din oficiu  excepția necompetenței teritoriale, conform art. 118 alin. 1 C. proc. civ. (în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia) și să decline cauza la altă instanță. Mai mult …

Contravenţiile sunt cele mai întâlnite fapte sancţionate de către agenţii constatatori. OUG nr. 195/2002 reglemetează circulaţia pe drumurile publice iar un întreg capitol prevede răspunderea contravenţională.

Conform art. 118 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că cererea având ca obiect înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității este de competența instanței de judecată în a cărei rază teritorială domiciliază petentul-contravenient, conform art. 9 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Cele de mai sus le regăsim în Decizia nr. 1800 din data de 16 mai 2017 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) Cod procedură civilă, potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

În speță, instanța supremă, având de soluționat un conflict negativ de competență teritorială între două judecătorii, față de obiectul cererii de chemare în judecată (recuperarea unor cheltuieli de judecată pe cale separată), respectiv acțiune în răspundere delictuală, a reținut că nu îi sunt incidente numai dispozițiile art. 107 Cod procedură civilă, care reglementează regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 Cod procedură civilă. Mai mult …

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în baza art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, că în cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, competenţa aparține secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe. Mai mult …

Potrivit legislaţiei care reglementează regimul juridic al contravenţiei se prevede că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Însă ne întrebăm care este instanţa competentă să soluţioneze această plângere? Acest aspect îi stabileşte legislaţia, art. 32 din Ordonanţa nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care prevede că plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia. Iar controlul aplicării şi executării sancţiunilor contravenţionale principale şi complementare este de competenţa exclusivă a instanţei prevăzute mai sus.

Potrivit ştirilor juridice, acest articol a fost criticat considerându-se că în raport cu alte prevederi legislative este neconstituţional. Mai mult …

drv1La câte grozăvii se petrec pe drumurile ţării, e sigur că pe viitor nu vom duce lipsă de noi ştiri juridice anunţând înăsprirea condiţiilor de examinare pentru obţinerea permisului de conducere!

Dacă veţi observa mai bine candidaţii care urmăresc să capete mult doritul permis, veţi constata că, în afară de candidaţii obişnuiţi, există şi categorii extreme. Astfel, unii se descurcă excelent la volan şi încă de la primele ore de condus, ei dirijează autovehiculul ca şi cum ar fi învăţat mai întâi să ţină volanul în mâini şi abia apoi au deprins mersul pe jos. Mai mult …