Tag-Archive for » casatorie «

O propunere legislativă privind acordarea concediului pentru divorţ de trei zile lucrătoare a fost depus la Senat.

„Concediul pentru divorţ se acordă în scopul de a veni în sprijinul celor ce trec prin această situaţie pentru acomodarea la noua situaţie din viaţa lor. Cei ce au divorţat au dreptul la un concediu pentru divorţ de trei zile lucrătoare. În cazul în care titularul dreptului la concediu pentru divorţ este asigurat în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat, el are dreptul la un concediu pentru divorţ plătit de trei zile lucrătoare. Indemnizaţia pentru concediul de divorţ se plăteşte din fondul de salarii al unităţii şi este egală cu salariul corespunzător perioadei respective. Concediul se acordă la cerere de către angajator în următoarele patru săptămâni de la data constatării sau, după caz, a pronunţării divorţului (…). Concediul pentru divorţ se acordă indiferent de durata căsătoriei şi indiferent de modalitatea prin care s-a desfăcut căsătoria”, se arată în proiectul iniţiat.

Propunerea legislativă de revizuire a Constituţiei care prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie a fost adoptată în plenul Senatului.

Iniţiativa cetăţenească, pentru care era necesară susţinerea a cel puţin două treimi din numărul senatorilor, a fost votată prin vot nominal, exprimându-se 107 senatori „pentru” şi 13 „contra”. Şapte senatori s-au abţinut.  Mai mult …

Curtea Constituțională a României (CCR) a amânat pentru data de 23 noiembrie, discutarea sesizării referitoare la nerecunoașterea căsătoriilor dintre persoane de același sex.

În iulie 2016 a fost prezentat cazul soților dintre care unul este cetăţean român iar celălalt cetățean american, care au dat în judecată statul român în urma refuzului de recunoaștere a căsătoriei lor, oficiată în 2010 la Bruxelles.

Avocatul cuplului care dorește recunoașterea în România a căsătoriei între persoanele de același sex, a anunțat în octombrie 2016 că a solicitat CCR să adreseze două întrebări Curții de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg pentru clarificarea termenului de „soți”.

Proiectul revizuirii Constituţiei a ajuns la Camera Deputaţilor şi a fost deja analizat. Plenul Camerei Deputaților a adoptat pe articole propunerea legislativă de revizuire a Constituției care prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie.

În varianta actuală, Constituția spune că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, însă se doreşte să se menţioneze expres în conţinutul articolului că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie.

Subiectul a atras atenţia fiind atât voci pro cât şi contra acestui proiect. Urmează ca în perioada următoare să urmărim ce se va întâmpla, acesta urmând a fi supus votului final din Camera Deputaţilor.

imagesIacob Puşcaş, deputatul ex-UNPR a depus la Senat un proiect de lege prin care tinerii până în 35 de ani primesc 15.000 de lei când se căsătoresc, sumă care se acordă şi la naşterea celui de-al treilea copil.

Astfel, conform actului normativ, familiile biparentale vor primi „prima pentru recunoaşterea contribuţiei aduse naţiunii” de 15.000 de lei la naşterea celui de-al treilea copil. Totodată, familiile cu 3 copii vor primi o alocaţie suplimentară în valoare de 50% din salariul minim brut.

De asemenea, iniţiativa legislativă stabileşte că părinţii cu cel puţin 3 copii minori nu achită impozit pe venit din salarii şi plătesc doar 50% din impozitul pe alte activităţi producătoare de venit, iar mamele cu cel puţin 3 copii beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu doi ani pentru fiecare copil, dar nu mai mult de 8 ani.

lcana

Potrivit noutăților legislative se propune ca persoanele care celebrează împlinirea a 25 sau 50 de ani de la căsătorie să primească de la Ministerul Culturii un tichet pentru a intra gratuit la un spectacol de teatru, operă, filarmonică sau la un muzeu a primit aviz nefavorabil din partea Guvernului.

Tichetul dat are o valabilitate de  30 zile şi poate fi folosit pentru maximum două evenimente organizate de instituţiile publice de cultură.

Iniţiatorii sunt de părerea că statul are datoria morală de a încuraja cuplurile căsătorite prin dezvoltarea unor măsuri de protecţie socială şi a unor politici de conservare a valorilor pe care, în mod tradiţional, le promovează familia, iar o ceremonie specifică este organizarea de către familiile creştine a „Nunţii de Argint” şi a „Nunţii de Aur” la împlinirea a 25, respectiv 50 de ani de la căsătorie.

Proiectul dat urmăreşte promovarea familiei şi a rolului său în dezvoltarea oricărei comunităţi în condiţiile în care anchetele sociale relevă faptul că familiile care împlinesc 25, respectiv 50 de ani de la căsătorie nu deţin suficiente resurse financiare pentru a sărbători acest eveniment.

casatorie
Comisia de revizuire a Constituţiei a revenit asupra amendamentului votat săptămâna trecută prin care se definea, în Legea fundamentală, căsătoria ca relaţie dintre un bărbat şi o femeie, respingând amendamentul şi optând pentru menţinerea articolului respectiv în formă nemodificată.

Astfel, amendamentul, care avea forma „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educația şi instruirea copiilor”, a fost respins, în momentul în care Comisia de revizuire a revenit la votul asupra acestuia.

În aceste condiţii, forma actuală a articolului 48, alineatul (1) se va menţine şi în viitoarea Constituţie.

Articolul 48, alineatul (1) din actuala Constituţie are următorul conţinut: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.

acte-necesare-pentru-divort-300x300Regula la români este ca, atunci când un cuplu se căsătorește, soția să ia numele de familie al soțului. Am întâlnit câteva cazuri în care soțul a luat numele soției sau au reunit numele de familie, ca să nu se supere niciunul. Unii au fost prevăzători și în urma căsătoriei și-au păstrat fiecare numele din diverse motive, unul dintre ele fiind acela al evitării slalomului schimbării actelor de identitate, în caz că se va ajunge la divorț.

Problema numelui de familie pare o problemă aparent simplă: ai divorțat, îți reiei numele avut anterior sau cazi la pace cu fostul soț să îți dea acordul să rămâi cu numele dobândit în timpul căsătoriei.

Familia M. a decis să se despartă. Lucru aparent obișnuit în zilele de azi. Ajunși în fața instanței în dorința de a termina cât mai repede și a-și vedea fiecarea de viața lui, au spus că sunt de acord să se despartă, iar soțul și-a dat acordul ca soția să păstreze numele dobândit prin căsătorie. Caz fericit, mi-am zis, oamenii au decis să pună punct în mod civilizat căsătoriei!

Numai că așa cum noaptea este un sfetnic bun, peste câteva zile soțul s-a răzgândit și a decis că nu a luat o decizie bună ca fosta lui soție să îi poarte numele în continuare, motiv pentru care a declarat apel împotriva sentinței de divorț.

Ce spune legea privitor la păstrarea numelui de familie după divorț?

Legiuitorul a stabilit câteva reguli în materia divorțului referitor la păstrarea numelui de familie. În caz de divorț se revine la numele avut anterior căsătoriei (acest lucru afectează 90% dintre femei, pentru că ele sunt cele care iau numele soțului la căsătorie) dacă nu a intervenit o înțelegere între soți și instanța nu a dat încuviințarea. Dacă soțul își dă acordul ca cel care și-a schimbat numele prin căsătorie să îl păstreze și după divorț, instanța sau ofițerul stării civile (în cazul divorțului pe cale administrativă) sau notarul public (în cazul divorțului la notar), iau act de voința părților.

Dacă soțul nu își exprimă acest acord față de păstrarea numelui, atunci doar instanța de judecată poate decide păstrarea numelui doar dacă există motive temeinice justificate de interesul unuia dintre soți sau de interesul superior la minorului. Mai mult …

Datorită aportului presei, a devenit recent de notorietate cazul de divorţ al fostului premier italian Silvio Berlusconi de Veronica Lario, dar nu datorită contextului în care ar fi avut loc, ci sumei colosale pe care acesta este obligat să o plătească lunar fostei sale soţii, şi anume: 200 000 euro pe zi, ajungând la aproximativ 6 milioane de euro într-o singură lună. Conform propriei declaraţii suma fabuloasă a fost: „stabilită de către trei judecătoare feministe şi comuniste, iată adevărul. Aceste judecătoare din Milano mă persecută din 1994″. Silvio Berlusconi se consideră nedreptăţit de sistem şi probabil mulţi alţi domni îi împărtăşesc opinia.

Cei care nu cunosc îndeaproape prevederile legale în acest sens se vor întreba în primul rând dacă este într-adevăr posibil ca o persoană, doar pentru simplul fapt că a fost căsătorită o perioadă de timp cu o altă persoană, să primească o sumă atât de mare de bani. Mai ales că în majoritatea cazurilor partenerul respectiv nu a contribuit în vreun mod efectiv şi evident la dobândirea bunurilor/finanţelor în cauză. Pe planuri mioritice au fost de asemenea întâlnite situaţii ca aceasta, în care în urma împărţirii bunurilor comune, doamnele au devenit extrem de înstărite financiar, cum sunt cazurile Cameliei Şucu – 40 milioane de euro sau cel al lui Carmen Negoiţă– nu se cunoaşte suma exactă, dar este vorba tot de câteva zeci de milioane de euro.

Fără a intenţiona chestionarea meritelor doamnelor (căci în general este vorba despre doamne) se impun următoarele precizări:

– natura situaţiei mai sus menţionată este permisă din punct de vedere legal datorită articolului 156 din Codul civil italian care prevede menţinerea unui nivel de trai similar celui din timpul căsătoriei. Prin corespondenţă, datorită originii comune, şi noul Cod civil român prevede plata unor plăţi compensatorii în articolul 390: “În cazul în care divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului pârât, soţul reclamant poate beneficia de o prestaţie care să compenseze, atât cât este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divorţul l-ar determina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită”, cu menţiunea că această prestaţie se poate acorda numai în cazul în care căsătoria a durat cel puţin 20 ani. “La stabilirea prestaţiei compensatorii se ţine seama atât de resursele soţului care o solicită, cât şi de mijloacele celuilalt soţ din momentul divorţului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului matrimonial, precum şi de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta şi starea de sănătate a soţilor, contribuţia la creşterea copiilor minori pe care a avut-o şi urmează să o aibă fiecare soţ, pregătirea profesională, posibilitatea de a desfăşura o activitate producătoare de venituri şi altele asemenea.” Putem sublinia faptul că în cazul domnului Berlusconi, mijloacele sale de trai se ridică la aproximativ 8 miliarde de euro (conform estimării realizate de Forbes în anul 2011).

– această indemnizaţie a fost stabilită ca urmare a culpei unuia dintre soţi, respectiv a domnului Berlusconi, cunoscute fiind numeroasele sale aventuri extraconjugale. Prin excepţie, lipsa culpei în cazul unui divorţ, eventual încheiat în mod amiabil prin acordul părţilor, nu garantează decât o eventuală obligaţie de întreţinere (în cazul în care situaţia financiară a părţii respective o impune). În România, datorită prevederilor noului Cod civil, este posibilă şi încheierea unei convenţii matrimoniale (aşa-zisul contract prenupţial), fie chiar în momentul încheierii căsătoriei la oficiul de stare civilă, partenerii fiind întrebaţi dacă aleg regimul comunitar de bunuri sau cel al separaţiei de bunuri, fie şi ulterior căsătoriei. Prin corespondenţă, în codul civil italian această convenţie este prevăzută la articolul 162, dar cu siguranţă aceasta nu exista la momentul încheierii căsătoriei sus-menţionatului Silvio Berlusconi pentru a o putea avea în vedere.

– regula de aur în situaţiile de divorţ care presupun şi un partaj este cea consfiinţită de Codul civil conform art. 339: „Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor”. Art. 340 din Codul civil stabileşte bunurile ce sunt proprii fiecărui soţ, bunuri care deci nu intră în masa bunurilor comune. Potrivit acestui articol sunt bunuri proprii ale fiecărui soţ: bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi commune, bunurile de uz personal, bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri, drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat, bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri, indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi, bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora şi fructele bunurilor proprii.

Astfel, în cazul în care partea interesată nu dispune de probe cum sunt facturi, chitanţe, documente fiscale, contracte, chiar şi martori, deoarece stabilirea contribuţiei fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune se poate face prin orice mijloace de probă inclusiv probe cu martori şi prezumţii, fiind vorba de dovedirea unei situaţii de fapt, bunurile sunt considerate drept comune, iar fiecare partener are dreptul la o cotă egală.

– partajul se desfăşoară în multe dintre asemenea situaţii într-o instanţă judecătorească datorită, bineînţeles, sumelor extreme de mari ce sunt vehiculate. Ca regulă, este perfect posibil partajul convenţional (prin bună învoială) care poate fi solicitat chiar instanţei care se pronunţă asupra divorţului, aceasta doar luând act de înţelegerea celor doi soţi. De obicei însă, cum este şi cazul fostului premier Berlusconi, procesul de divorţ şi respectiv partajul judiciar se întinde pe o perioada de luni poate chiar ani, în cazul său fiind vorba de 3 ani. În România partajul se poate efectua şi după ce hotărârea de divorţ a rămas definitivă, deoarece este o acţiune imprescriptibilă, prin urmare nu are importanţă cât timp a trecut de la divorţ şi până la introducerea acţiunii de partaj.

Partajul poate fi realizat prin trei modalităţi, şi anume:

în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar;

atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte ( o sumă de bani cu titlu de compensație), în favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea acestora;

vânzarea bunului şi distribuirea preţului: vânzarea bunului se face în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînţelegere, la licitaţie publică, în condiţiile legii, iar distribuirea preţului către coproprietari se va realiza proporţional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei- o situaţie mai rar întâlnită, dar posibilă.

Partajul se va efectua de către instanţa de judecată pe baza dovezilor şi a susţinerii punctelor de vedere ale celor doua parţi (de reţinut în acest sens şi forţa puterii de convingere şi nu de puţine ori chiar a avocatului/avocaţilor), instanţa fiind cea care va stabili cota-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soţi în raport cu contribuţia sa la dobândirea şi conservarea bunurilor comune. Când nu se poate determina contribuţia fiecăruia dintre soţi în dobândirea bunurilor comune, atunci instanţa poate imparţi bunurile comune în părţi egale între soţi. Este important de remarcat faptul că în stabilirea aportului fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune se va lua în considerare şi munca femeii depusă în gospodărie şi pentru creşterea copiilor(conform Cod civil art. 326), muncă teoretic imposibil de cuantificat din punctul de vedere al domnilor ce se consideră “păgubiţi”.

Prestaţia compensatorie încetează conform art. 395 Cod civil prin decesul unuia dintre soţi, prin recăsătorirea soţului creditor, precum şi atunci când acesta obţine resurse de natură să îi asigure condiţii de viaţă asemănătoare celor din timpul căsătoriei. În realitate însă, mai probabil de a se îndeplini sunt mai degrabă primele două variante, prin comparaţie cu ultima, căci rareori cel care beneficiază de fostele bunuri comune deţine şi… intuiţie antreprenorială.

Putem concluziona că singura care îl poate “scuti” de probleme pe soţul cu mijloace financiare mai mari este convenţia matrimonială şi că, mai mereu, există şi o modalitate de a dezaproba decizia unei instanţe: recursul. La care şi Silvio Berlusconi promite că va apela.

Era o zi de toamnă târzie. Soarele te mângâia cu razele sale care filtrau culori ca mierea printre copacii ruginii. Mă indreptam agale spre casa cu gandurile mele. La un moment dat văd în statia de autobuz o doamnă care avea în braţe un dosar plin cu acte. Îndreptându-mă spre staţie mă întrebam: “ce-o avea atâtea hârţoage la ea?”

Când m-am apropiat mai bine am recunoscut-o pe fosta mea colegă din şcoala generală care era o împătimită a jocului de şah. Fiind o adevărată expertă în domeniu, a participat la concursuri pe care le-a câştigat, motiv pentru care noi în clasă nu o mai strigam după prenumele din buletin, ci îi spuneam Elisabeta. Fireşte, o comparam cu marea maestră a şahului Elisabeta Polihroniade dorindu-i ca pasiunea ei pentru jocul de şah să o facă să devină cunoscută. Şi uite aşa, toată lumea ajunsese să-i spună Elisabeta. Mi-a făcut mare plăcere să o revăd, dar privirea ei în acea zi era tare trista. Mi-a spus că după ce atâţia ani toată lumea o ştia drept Elisabeta se hotărâse să îşi adauge la prenumele din acte şi pe cel de Elisabeta. Era dezamăgită de obstacolele pe care le-a întâmpinat şi mi-a zis: “mă simt ca un pion pe o tablă de şah, mă plimb de la o instituţie la alta şi acolo de la ouşăla alta, car după mine teancul ăsta de acte şi n-am rezolvat nimic! Dacă aş fi în faţa tablei de şah aş şti unde să mut pionul ca să câştig, dar nu am crezut că mă voi simţi ca un pion rătăcit.”

Atunci m-am gândit că poate sunt multe persoane în situaţia fostei mele colege şi cum nu mi-ar plăcea să văd pe stradă pioni rătăciţi, ci oameni care să zâmbească cred că ar fi util să descriu traseul “pionului” pe la  instituţiile competente pentru ca în final să rămână în joc, nu să fie eliminat.

În atâţia ani am învăţat că orice demers indiferent de problema care trebuie rezolvată începe cu o cerere. În cazul în care v-aţi decis să vă schimbaţi numele, prenumele sau să vă adaugaţi un alt prenume la cel iniţial iată care sunt paşii pe care trebuie să-i urmaţi.

Pasul 1 Starea civilă

Mergeţi la Starea Civilă de la domiciul dumneavoastră unde vi se va înmâna o cerere adresată Monitorului Oficial. Prin aceasta cerere solicitati schimbarea numelui, prenumelui şi după ce o completaţi, solicitaţi viza de la Oficiul de Stare Civilă.

Pasul 2 Monitorul Oficial

Cu cererea astfel vizată de Oficiul de Stare Civilă vă înarmaţi cu o doză serioasă de…răbdare şi cu 21 de lei în portofel şi mergeţi către Monitorul Oficial. Aici ca să respectăm regula de mai sus, completaţi o altă cerere prin care solicitaţi publicarea modificării numelui şi anexaţi la ea cererea vizată de Oficiul de Stare Civilă. A doua zi mai faceţi un drum pentru a ridica Monitorul Oficial cu anunţul.

Pasul 3 Aşteptarea

Aşteptaţi cuminţi 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, pentru că orice persoană interesată poate face opoziţie la cererea de schimbare a numelui.  Există o excepţie de la această regulă: nu se poate face opoziţie dacă cererea de schimbare a numelui se face pentru că numele conţine expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod.

Pasul 4 Secţia de Poliţie

Următorul pas pe tabla de şah a instituţiilor este la secţia de poliţie pentru a vi se elibera cazierul judiciar. Nu uitaţi să aveţi în portofel 10 lei si timbre fiscale de 2 lei. Cazierul judiciar se eliberează pe loc.

Pasul 5 Administraţia Financiară

Aţi crezut că drumurile s-au încheiat? “Puţintică răbdare” vorba lui Nenea Iancu si dosarul va fi gata! Înainte de a pleca spre administraţia financiară de la domiciliului dumneavoastră verificaţi să aveţi în portofel 20 lei. Cazierul fiscal se eliberează pe loc şi este valabil doar 30 de zile de la eliberare.

Pasul 6  Biroul Notarial

Pasul următor pe tabla de şah este la un birou notarial. Aici veţi merge cu două persoane care să nu fie rude cu dumneavoastră şi care vor da declaraţii în faţa notarului public prin care să ateste faptul că sunteţi cunoscut, apelat în societate cu numele nou.

De asemenea, dacă sunteţi cunoscut la serviciu sub alt nume puteţi aduce dovezi în acest sens. Dacă sunteţi căsătorit, este necesar consimţământul dat la notar al celuilalt soţ cum că este de acord cu schimbarea solicitată de dvs.

Pasul 7 Înscrierea divorţului (dacă este cazul)

Dacă sunteţi divorţat aveţi de făcut un drum în plus la Starea Civilă. Trebuie să înscrieţi divorţul în registrul de stare civilă. Cuvântul de ordine este răbdarea. Să nu plecaţi la drum fără ea! Vă va fi de ajutor! Verificaţi şi portofelul în care trebuie să aveţi timbre fiscale de 12 lei. La Starea Civilă depuneţi sentinţa de divorţ legalizată în original. Fireşte, aceste acte vor fi însoţite tot de o cerere. Înscrierea divorţului de face la oficiul de stare civilă unde s-a încheiat căsătoria şi obţineţi un extras din registrul de stare civilă.

Pasul 8 Finalizarea şi depunerea dosarului la Starea Civilă

Nu vă vine să credeţi, dar aproape aţi reuşit să aveţi dosarul complet. O dovadă în plus care verifică zicala “cu răbdarea, se trece marea”! Pentru a finaliza dosarul trebuie să depuneţi actele pe care le-aţi adunat cu grijă plus copie a cărţii de identitate, copie legalizată de pe actul de naştere şi/sau căsătorie. Toate actele pot fi depuse de dumneavoastră personal sau prin mandatar cu procură specială notarială.

Ce se întâmplă după depunerea dosarului

Cei de la starea civilă trimit dosarul la primărie şi în 60 zile se va emite hotărârea de admitere sau respingere a cererii de schimbare a numelui.

Dacă cererea de schimbare a numelui este respinsă, nu vă pierdeţi cu firea, puteţi contesta respectiva decizie la instanţă conform legii contenciosului administrativ, legea nr. 29/1990cu modificările ulterioare.

În cazul în care se admite cererea, puteţi sărbători victoria aşa cum se cuvine. Schimbarea numelui sau prenumelui produce efecte juridice de la data înscrierii acestei menţiuni pe marginea actului de naştere şi nu vă schimbă starea civilă. În baza acestei hotărâri a primăriei vi se va emite alt certificat de naştere urmând ca apoi să modificaţi restul actelor: carte identitate, permis conducere, paşaport.

Situaţiile în care se poate cere schimbarea numelui sunt:

– când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

– când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;

– când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;

– când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;

– când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc; când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume romanesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;

– când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;

– când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;

– când soţii au convenit cu ocazia incheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;

– când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior inregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;  când prenumele purtat este specific sexului opus;

– când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;

– alte asemenea cazuri temeinic justificate.

Alte cazuri:

– când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;

– când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;

– când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;

– când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;

– când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii incredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică;

– când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia;

– când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie;

– când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei

Sunt sigură că parcurgând aceşti paşi în final veţi putea spune victorioşi :”şah mat!”

Avocat Irina Stoia