Codul de procedură penală prevede că după înregistrarea plângerii la instanţa competentă, aceasta se trimite judecătorului de cameră preliminară.
În cazul în care judecătorul de cameră preliminară admite plângerea, desfiinţează soluţia atacată şi dispune începerea judecăţii cu privire la faptele şi persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mişcare acţiunea penală trimite dosarul spre repartizare aleatorie. În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii procurorul, petentul şi intimaţii pot face, motivat, contestaţie cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării urmăririi penale.
Codul de procedură penală prevede că după înregistrarea plângerii la instanţa competentă, aceasta se trimite în aceeaşi zi judecătorului de cameră preliminară. Plângerea greşit îndreptată se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent.
Comisia “Legislaţie şi cooperare interinstituţională” din Consiliul Superior al Magistraturii a recomandat, după consultarea cu instanţele şi parchetele din ţară, mai multe propuneri la proiectul de lege privind modificarea şi completarea Codurilor penale, printre care s-au numărat şi eliminarea camerei preliminare, dreptul la informare a opiniei publice în timpul urmăririi penale, dar şi ca partea civilă să fie introdusă în procesul penal până la întocmirea rechizitoriului. 
Ministrul Justiției, a declarat, în cadrul lucrărilor Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei pe tema modificării legislației penale:
Judecătorul de cameră preliminară soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului.
Codul care a generat cele mai multe excepții de neconstituționalitate admise este Codul de procedură penală. Inadvertențele existente între textele de lege arată faptul că la elaborarea unor astfel de legi trebuie să cumpănești bine înainte de a crea un astfel de instrument juridic. Scăpările legislative nu fac decât să îngreuneze activitatea instanțelor și să ducă la soluții contradictorii care pot face obiectul unor acțiuni la CEDO. Și uite așa iar ajungem să fim buni de plată, pentru că CEDO nu trece cu vederea astfel de nereguli. 
Necesitatea institutiei camerei preliminare a plecat de la faptul că în reglementarea anterioara a Codului de procedură penală există posibilitatea ca după sesizarea instanţei, deci în faza de judecată, să se invoce argumente juridice în temeiul cărora dosarul să se restituie la parchet. Unele dinrte cele mai invocate motive se refereau la legalitatea administrării probelor, faptul că nu existau dovezi suficiente care să susţina acuzaţiile aduse inculpatului ori starea de fapt era greţit reţinută.
În procedura camerei preliminare, judecătorul de cameră preliminară, soluţionează cererile şi excepţiile formulate ori excepţiile ridicate din oficiu, în camera de consiliu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, ascultând concluziile părţilor şi ale persoanei vătămate, dacă sunt prezente, precum şi ale procurorului.
Procedura camerei preliminare este o instituţie relativ recentă care a fost introdusă de prevederile noilor coduri penale.
Codul de procedură penală a suferit o serie de modificări și completări determinate fie de admiterea unor excepții de neconstituționalitate, fie de anumite intervenții ale legiuitorului. Unul dintre articolele care au trecut printr-un astfel de proces a fost și art. 348 alin. 2 C.p.p.