Unul dintre principiile esențiale ale procesului, în general, este imparțialitatea judecătorilor în judecarea cauzelor ce le revin spre soluționare. Bineînțeles, principiul este reiterat, în mod particular, și în cazul proceselor civile, unde cerințele de obiectivitate pe care un judecător trebuie să le îndeplinească sunt extrem de importante.
Pentru informarea părților cu privire la dreptul de a contesta imparțialitatea și obiectivitatea judecătorului care soluționează cauza dedusă judecății, dar și pentru responsabilizarea judecătorilor în sensul abandonării acelor cauze în care ar putea deveni subiectivi, Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 485/2010, prevede situațiile de incompatibilitate a judecătorului și reglementează proceduri de soluționare a acestor situații.
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, fiind alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât, în cazul formulării de către toţi asistenţii judiciari din cadrul unui tribunal a cererilor de abţinere, competentă material să soluţioneze cererile de abţinere este curtea de apel în a cărei rază teritorială funcţionează respectivul tribunal (conform art. 50 alin. 2 C. proc. civ.). În speţă, în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, este irelevantă distincția curţii de apel între sfera sintagmei „compunerea instanței” și cea a sintagmei „constituirea instanței”, ajungând la concluzia greșită că „alcătuirea” completului de judecată la care se referă art. 50 alin. 2 C. proc. civ. ar avea în vedere doar situația în care la nivelul instanței nu ar funcționa un număr suficient de judecători. 
Judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri.
Abţinerea sau recuzarea judecătorului a fost discutată de către noi în mai multe articole anterioare, însă acest subiect se pare că constituie un motiv constant de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţii de neconstituţionalitate. Reamintim că în legislaţie se prevăd cazurile de incompatibilitate în art. 64-64 C. procedură penală, iar persoana aflată într-un asemenea caz este obligată să declare că se abţine sau persoana interesată poate face o cerere de recuzare.
O garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil este reprezentată de cazurile de incompatibilitate prevăzute în legislaţie. Conform art. 64 C. procedură penală, unul dintre cazurile de incompatibilitate este reprezentat de cazul în care judecătorul este incompatibil dacă există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată. Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz, preşedintelui instanţei, procurorului care supraveghează urmărirea penală sau procurorului ierarhic superior că se abţine de a participa la procesul penal, cu arătarea cazului de incompatibilitate şi a temeiurilor de fapt care constituie motivul abţinerii.