Plenul Curţii Constituţionale a admis, cu unanimitate de voturi, o excepție de neconstituționalitate constatând că dispoziţiile art.10 alin.(5) teza a doua din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului sunt neconstituționale.
Potrivit unui comunicat al CCR, plenul a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.10 alin.(5) din Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.440 din 24 iunie 2002), modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.3/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.144 din 25 februarie 2016), având următorul conținut: „Recrutarea şi selecţionarea candidaţilor la concursurile de admitere în instituţiile de învăţământ proprii şi la ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art.9 alin. (21), (22) şi (3) se realizează potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.” Întrucât, în speță, se critică reglementarea privind ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (21), (22) şi (3), Curtea a reținut ca obiect al excepției dispozițiile art.10 alin.(5) teza a doua din Legea nr.360/2002.
Potrivit legii sale de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România, iar scopul său este garantarea supremaţiei Constituţiei. Realizarea acestui scop are loc, în principal, prin îndeplinirea de către Curtea Constituţională a atribuţiilor sale de control al constituţionalităţii legilor, fie de control a priori, constând în soluţionarea obiecţiilor de neconstituţionalitate a legilor înainte de promulgarea acestora, fie de control a posteriori, constând în soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti cu privire la neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor. În oricare dintre aceste forme de control, Curtea Constituţională are de verificat, la sesizarea unor subiecţi determinaţi prin Constituţie şi prin legea sa organică, dacă o anumită lege sau ordonanţă ori o anumită sau anumite dispoziţii din acestea sunt sau nu sunt în concordanţă cu anumite dispoziţii sau principii ale Constituţiei sau ale tratatelor internaţionale care, ratificate fiind de Parlament, fac parte din dreptul intern.