Cererea de chemare în judecată trebui să cuprindă unele elemente specifice prevăzute expres în art. 194 C. procedură civilă. Unul dintre elementele cerereii de chemare în judecată este arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată.
Pentru persoanele juridice se prevede în art. 355 C. procedură civilă că acestea vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica în prealabil.
Potrivit ştirilor juridice, având în vedere cele menţionate mai sus, s-a considerat că dispoziţiile nu sunt conforme cu dispoziţiile constituţionale, invocându-se o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că există o discriminare procedurală în sensul că persoana fizică trebuie să răspundă imediat unor întrebări despre al căror conţinut nu ia la cunoştinţă decât în momentul în care acestea sunt citite, fiind realizat astfel elementul surpriză specific al acestei probe, în timp ce persoana juridică primeşte întrebările, are timp pentru elaborarea răspunsului, se poate documenta astfel încât să conducă răspunsul spre propriile susţineri, persoana fizică neputând să demonstreze nesinceritatea persoanei juridice decât prin înscrisuri care provin de la persoana juridică interogată.
Pentru ca dreptul de acces la justiţie să fie efectiv garantat, nu este suficient ca instanţa să fie doar sesizată, ci trebuie să se asigure părţilor o judecată efectivă, având în vedere preeminenţa dreptului şi a egalităţii în drepturi. Părţilor dintr-un proces civil trebuie să li se asigure acelaşi tratament procesual de la începutul şi până la finalizarea litigiului.
Curtea Constituţională a reţinut că administrarea în mod oral a acestei probe nu poate fi aplicată persoanei juridice, care prezintă anumite particularităţi determinate de însăşi natura acestui subiect de drept. Rezultă că legiuitorul a ţinut cont de aceste particularităţi obiective şi a adaptat modul de administrare a acestei probe în mod corespunzător şi în privinţa persoanei juridice.
Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii de arme în proces în sensul că persoana juridică ar beneficia de un tratament juridic mai favorabil în ceea ce priveşte luarea interogatoriului, ci de un tratament adaptat naturii sale juridice.
De asemenea, potrivit art. 352 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care partea, persoană fizică, declară că pentru a răspunde la întrebări trebuie să cerceteze înscrisuri, registre sau dosare, instanţa va putea fixa un nou termen pentru interogatoriu. Aşadar, atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice beneficiază de un termen suficient pentru a da declaraţii în legătură cu actele juridice existente la dosarul cauzei, prevederile procesuale fiind similare ca finalitate materială. Desigur, la faptele juridice tratamentul juridic nu poate fi similar, motivat pe deosebirea de statut juridic, aşa cum s-a arătat mai sus.
În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 470/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 690/2017.