România se află în faţa unui moment foarte important. În anul 2014 vor fi luate decizii cu privire la modificarea sistemului de fiscalitate sau implementarea unuia nou pentru impozitarea producţiei de hidrocarburi. Acestea vor genera efecte pe termen mediu şi lung asupra întregii economii

Un sistem fiscal potrivit pentru acest sector ar trebui să asigure un echilibru între priorităţile guvernelor şi cele ale investitorilor privaţi, satisfăcând şi aşteptările societăţii civile. Alegerea unui regim de impozitare a sectorului de petrol şi gaze adecvat pentru România trebuie să plece de la analiza  sistemelor utilizate pe plan mondial şi a condiţiilor specifice ale acestui sector în ţara noastră.

În acest sens, pe baza datelor din anul 2012, ţara noastră este un jucător de talie medie în Europa, consemnând o producţie de petrol şi gaze naturale de cinci ori mai mică decât Olanda şi Marea Britanie, şi de treisprezece ori mai mică decât Norvegia.

Producţia de hidrocarburi din România a cunoscut o scădere constantă în ultimii 20 de ani, cu o rată de declin natural de circa 10% anual. Stoparea acestui declin şi menţinerea producţiei necesită investiţii substanţiale şi continue pe două paliere: descoperirea şi exploatarea de noi zăcăminte, ceea ce presupune investiţii de capital mari în primele faze ale proiectelor, în paralel cu investiţii în zăcămintele deja existente pentru a creşte gradul de recuperare, un proces costisitor şi complex din punct de vedere tehnic.

Zăcămintele de petrol şi gaze aflate în exploatare în România au un grad avansat de epuizare (aproximativ 87%) şi sunt extrem de fragmentate (aproximativ 400 de zăcăminte şi 13.000 de sonde), cu o producţie foarte mică pe sondă şi costuri ridicate de operare pe barilul de hidrocarburi extrase. Companiile din România care activează în acest sector se mai confruntă cu o serie de dificultăţi de ordin economic şi logistic, dar şi cu costuri mai mari de finanţare a proiectelor, o ofertă scăzută de instalaţii de foraj pe piaţa locală şi lipsa infrastructurii de transport. Exploatarea hidrocarburilor din perimetrele marine de mare adâncime din Marea Neagră prezintă de asemenea provocări de ordin tehnic, fiindcă informaţiile geologice cu privire la topografia fundului mării sunt limitate, apele de adâncime din Marea Neagră prezintă o toxicitate ridicată, nemaiîntâlnită în altă zonă de pe glob, cu un risc ridicat de coroziune a echipamentelor, ducând la creşterea riscului investiţional.

Astfel, România nu se află într-o poziţie privilegiată, riscurile tehnice şi geologice ale zăcămintelor româneşti fiind mari şi în creştere, costurile de operare ridicate, iar necesarul de investiţii ridicat. Mai mult, putem afirma că ţara noastră se află într-o situaţie extremă, ţinând cont că rezervele convenţionale sunt aproape epuizate, iar cele neconvenţionale sau zăcămintele de mare adâncime din Marea Neagră necesită investiţii foarte mari şi tehnologie avansată, de care dispun numai câteva companii la nivel mondial.