Cum e preţuită sănătatea românului? Substanţial sau… minimal?


tratament

Peste puţină vreme vom avea importante noutăţi legislative cu privire la serviciile medicale oferite de către stat. Oricine poate avea nevoie cândva de-un consult, de-o internare, aşa că interesul e maxim!

După cum reiese din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, orice asigurat beneficiază de pachetul de servicii de bază, în caz de boală sau de accident, din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare.

În general, spitalul public nu prea lasă treaba neterminată. Depinde, însă, şi cum se termină. Câteodată, mai are loc şi-un tratament asemănător celui din celebrul film cu “domnul Lăzărescu”. Pacientul e de vină mereu?

O nouă hotărâre de Guvern pentru definirea pachetului minimal de servicii medicale şi a pachetului de servicii de bază e pe cale să se nască! Printre noutăţile legislative pe care le vom înregistra la început de primăvară, va figura, foarte probabil, în “Monitorul Oficial”, şi o astfel de reglementare, care acum e doar un proiect afişat pe pagina web a Ministerului Sănătăţii.

În pachetul de servicii medicale de bază sunt vor fi incluse: produsele farmaceutice (tifonul steril, glucoza de perfuzii şi seringile se aduc de acasă!), serviciile medicale (dacă vrei să fii băgat în seamă ar fi cazul să ai la internare o rezervă bună de bancnote de câte 5-10 lei, altminteri vei fi lăsat să boleşti «în suc propriu»), mai intră şi materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii la care au dreptul asiguraţii. Maximă preocupare pentru bolnavul asigurat…

Sătui deja de atâtea ireproşabile servicii, bolnavii cu dare de mână se internează în Austria!

Dar neasiguraţii?

Ce va fi cu românii fără asigurare, cei cărora adesea le suflă aprig şi vântul prin buzunare? Conform notei de fundamentare a proiectului de HG, cei care nu-şi pot dovedi statutul de asigurat au dreptul la un pachet de servicii minimal. Cât de minimal?

În acest pachet- uşurel de tot şi deloc voluminos, intră servicii medicale aplicate în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial epidemic, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, serviciile de planificare familială, serviciile preventive.

Deci românul sărac (nu-s decât vreo 2 milioane ca el!), care, prin cine ştie ce concurs de împrejurări a rămas fără venituri (aşadar şi fără asigurare, deşi teoretic e obligat s-o achite!) nu va avea dreptul la prea multe servicii medicale. Îl condamnăm tocmai când e mai vulnerabil, după ce a cotizat la CASS vreme de 20-30 de ani, poate. Sau îl transformăm în asistat social. Prietenul Stat la nevoie se cunoaşte!

Nădejdea beneficiarului de pachet minimal va fi, de acum, medicul de familie. Spitalul îl va vedea, cu excepţia urgenţelor, doar pe dinafară! “Pe afară e vopsit gardul…”

Neasiguratul, un om nevoiaş în genere, va mai vizita spitalul doar dacă reapare “gripa spaniolă” (să batem în lemn!) sau dacă-şi fracturează vreun membru, căzând pe gheaţă. Marea sa consolare? Beneficiază gratuit de consultaţii pentru planning familial!

Alţii, inclusiv preşedintele ţării, deplâng natalitatea alarmant de mică, consecventă dificultăţilor multor tinere familii (cu sau fără discuţii despre «planning»). Concomitent, se tot spune: în 2013 s-au înregistrat cele mai puţine naşteri, “de când există România, ca ţară”. Rezolvarea situaţiei?

Să existe o clasă mijlocie puternică, prosperă, însumând cu mult peste 50% din populaţie. Acesta e “secretul” ignorat al propăşirii României! Statul deţine pârghiile (fiscale, democratice) pentru a stimula formarea clasei mijlocii… şi chiar natalitatea, dar politicul le ignoră, având alte preocupări (ex.: impozite de 1,5% din valoare pe gardurile şi şoproanele fermelor)!

În spitale s-au făcut şi se mai fac cheltuieli nejustificate, internări fără motiv întemeiat. Această stituaţie nu poate continua la nesfârşit! Ca soluţie, Ministerul Sănătăţii, propune cetăţenilor… două pachete. Numai să nu fie doar două cutii ale Pandorei!

Se preconizează că noi, cetăţenii, vom şti mult mai bine ceea ce ni se cuvine în mod gratuit, ca servicii medicale, iar mita îşi va face mai rar drum către buzunarul “domnului doctor”. Vise! Şi dacă medicul nu vrea bacşişul, pacientul tot i-l îndeasă în buzunar, de teamă să nu-i greşească reţeta!

Te poţi bizui pe sistemul sanitar?

Pe lângă serviciile incluse în pachetul minimal (medicina de urgenţă, serviciile de prevenţie, medicina de familie şi spitalizarea- limitată la urgenţele chirurgicale sau boli epidemice), pachetul de bază, hărăzit asiguraţilor, mai cuprinde o serie de drepturi.

Asiguraţii mai pot beneficia, în ambulatoriul de specialitate, de un număr de consultaţii, de anumite analize medicale dar şi de consultaţii prin imagistică. Ei beneficiază şi de spitalizare, îngrijiri medicale şi paliative la domiciliu, medicamente cu şi fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu şi materiale sanitare pentru tratamentul în ambulatoriu al bolnavilor incluşi în programele naţionale de sănătate.

Gravidele cu risc scăzut au dreptul la opt vizite prenatale de rutină. De acum, însă, optarea voluntară pentru naşterea prin cezariană se va plăti din buzunar! Lehuzele vor beneficia de examinarea la domiciliu la externarea din maternitate şi la o lună după naştere, prin intermediul consultaţiilor, prin recomandarea de investigaţii paraclinice şi trimiterea la medicul specialist (obstetrică–ginecologie).

Tot gravida va beneficia de consiliere pentru alăptare şi consiliere anterior testării pentru HIV şi sifilis şi după aceasta, la nevoie.

Pe lângă multele sute de mii de neasiguraţi (şomeri neînregistraţi, agricultori “de subzistenţă”, muncitori “la negru”) avem şi nişte milioane multe de asiguraţi (într-o formă sau alta), care vor avea acces la analize medicale fără plată.

Un pacient care s-a ales de curând cu vreo afecţiune, nu va putea să mai deschidă uşa din săptămână în săptămână la cabinetul medicului de familie. Pacienţii neexpuşi unor pericole severe vor avea dreptul la cel mult două examinări medicale efectuate de către medicul de familie la fiecare episod de îngrijire, ocazie în care poate beneficia şi de o trimitere la medicul specialist!

Pacienţii expuşi unor eventuale pericole mai mari (de exemplu din pricina unei patologii multiple sau a etăţii avansate) vor putea fi primiţi de trei ori la medicul de familie, în cazul ivirii vreunei probleme patologice noi. Ei vor primi cel mult două bilete de trimitere la medicii specialişti.

Mergem la doctor… Ne va consulta minuţios?

La art. 4 din conţinutul proiectului de HG pentru aprobarea pachetului minimal şi a pachetului de servicii de bază se distinge între:

consultaţia scurtă (de nivel A) ce presupune “îngrijirea pentru o problemă certă”. Consultaţiile nu vor dura peste 10 minute, putând fi efectuate de către medicul specialist sau de medicul de familie, la cabinet sau la domiciliul bolnavului. Dacă problema de sănătate este certă, nu acelaşi lucru s-ar putea spune şi despre suficienţa unei consultaţii de doar 10 minute!

Speranţe de modificare mai vin din partea asociaţiilor pacienţilor, care îşi vor formula punctele de vedere în dezbateri!

consultaţia standard are două variante (B1 şi B2). Consultaţia B1 priveşte îngrijirea pentru o problemă ce nu este certă şi va dura sub 20 de minute, cu excepţia specialităţii psihiatrie, la care durata consultaţiei poate atinge 40 de minute. Consultaţia B2 priveşte îngrijirea pentru monitorizarea pacientului cu una sau mai multe afecţiuni de lungă durată. Durata maximă a consultaţiei e de 20 minute.

Ne preocupă sănătatea populaţiei? Atunci ce-ar fi să nu mai tratăm oamenii ca pe utilaje şi ca pe maşinile-unelte, adică fără a mai stabili o normă de timp necesară diagnozei şi “depanării”?

consultaţia complexă (tip C) are un caracter multidisciplinar, anual şi se acordă anumitor bolnavi cronic. Ea nu poate depăşi 40 minute şi se desfăşoară numai cu programare prealabilă. Se mai precizează: “prezenţa pacientului şi a echipei multidisciplinare e obligatorie”. Ar fi o premieră să se facă consultaţii medicale fără pacient!

Dacă tot ne referim la timp, mai bine s-ar fi fixat o durată minimă a consultaţiei, evitând superficialitatea. Care-i prioritatea? Timpul cât mai redus alocat consultului? Ori sănătatea pacientului?

Răspunsul corect e evident, dar din păcate politicienii văd altfel lucrurile, ţinând seama doar de lipsa banilor (unde s-or fi ducând sumele reţinute pentru CASS?). Costurile social-economice ale bolilor sumar tratate sunt imense. Dar cine mai gândeşte azi pe termen lung?

 

Nemulţumit… de cadoul primit?

Circulă o vorbă: “calul de dar nu se caută la dinţi”. Marele necaz este că, în acest caz, pachetele pline de daruri sunt făcute tot pe banii noştri. Pentru aceiaşi bani, vom primi mai puţine!

În vremurile acestea de tranziţie (încotro?) vom asista la o punere în scenă a unui nou act din devenirea postdecembristă a României: schimbarea la faţă a sistemului medical, dintr-unul axat pe spitalizare în unul orientat spre prevenţie.

Oare noul sistem va fi un succes ori vom înscrie în contabilitatea reformelor încă un răsunător fiasco (vezi şi experimentele din învăţământ)!

Dacă n-ai împlinit încă 39 de ani iar semnele de boală nu se ţin (deocamdată) scai de tine (ori boala avansează pe muteşte) vei avea dreptul să te prezinţi la un consult obişnuit (gratis) la 3 ani odată.

Partea mai greu de explicat este cum poţi pune accent pe latura profilactică cu doar o examinare  şi un set de investigaţii, aplicate în 3 ani. Adică medicul e şi clarvăzător, pentru a anticipa şi preveni bolile ce vor apărea în următoarele 1100 de zile?

Oare un tânăr nu se poate îmbolnăvi grav în lungul interval de 3 ani până la următorul consult gratuit? Ba da! Dar nu contează! La noi se face “prevenţie”! Românul nostru nu se va mai putea interna oriunde şi oricând.

În afara urgenţelor, el va trebui să se adreseze mai degrabă medicului de familie (ori policlinicii), în loc să mai tragă speranţe (deşarte) pentru spitalizare pe banii statului (tot ai săi, în fapt)!

Ce contează mai mult? Banii statului? Sau sănătatea cetăţeanului?! E necesară reducerea cheltuielilor din sistem, dar depinde de unde tăiem şi cu ce preţ?

S-ar zice că deja e cam aglomeraţie prin spitale şi policlinici. Revăzând măsurile luate, de-a lungul timpului, cu titlu de “reformă în sănătate”, s-ar mai putea zice şi că nu-s puţini decidenţii care subscriu la ideea că principala boală a românului este… ipohondria.

Până şi-un autoturism beneficiază de-o revizie pe an, dacă e în garanţie. Numai că pentru bietul cetăţean nu prea există piese de schimb, decât dacă are “pile”, fiind vreo vedetă. Atunci are prioritate la transplant. În patria imprevizibilului garanţiile-s iluzii!

Până mai ieri se efectuau nenumărate internări fără temei. Dar totul se plăteşte la un moment dat! În parte şi de aceea pe viitor pacientul se va mulţumi, în locul spitalizării, cu câteva săptămâni sau luni bune de stat pe lista de aşteptare, chiar dacă are o problemă medicală mai supărătoare (“Dar nu una urgentă, ameninţătoare!”, va completa medicul, nevoit să-l amâne).

Bine, dacă pacientul are buzunarele destul de pline, dar este dispus să şi le mai uşureze şi-n acelaşi timp nu vrea să aştepte la mila nimănui, tratamentele se pot face numaidecât!

Deşi anterior se estima că printre noutăţile legislative ale acestui început de an vom regăsi şi pachetele de servicii de sănătate, acum se preconizează că ele vor deveni un cadou oferit româncelor şi românilor abia în luna lui Mărţişor.