Modificarea regulamentului de ordine interioară al instanțelor de judecată


imagesJim Rohn spunea că „dacă vreți ca următorii cinci ani să fie mai buni decât ultimii cinci, trebuie să faceți niște schimbări.” Probabil că de la acest gând a plecat și legiuitorul când a dorit să îmbrace într-o haină nouă instanțele de judecată. Pentru ca lucrurile să meargă ca pe roate, din când în când anumite schimbări se pot dovedi a fi benefice, în orice domeniu.

Justiția este un domeniu cu precădere dinamic în care dacă nu ești în pas cu ultimele modificări, rămâi repetent. Multe dispoziții din regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată s-au dovedit în timp a nu fi atât de eficiente, sens în care au fost eliminate și au făcut loc unora care ar trebui să îmbunătățească activitatea instanțelor.

În acest sens, în Monitorul Oficial nr. 589 din 18 septembrie 2013 a fost publicată Hotărârea nr.878/2013 pentru modificarea și completarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005. Dispozițiile au intrat în vigoare chiar de la data publicării.

Care sunt dispozițiile care au fost abrogate?

Președintele tribunalului nu va mai avea atribuția de a-i numi în funcție pe grefierii arhivari și pe registratorii de la tribunal și de la judecătoriile din circumscripția acestuia.

Potrivit legii, în cadrul fiecărei instanțe judecătorești funcționează un colegiu de conducere. Președintele instanței respective este și președintele colegiului de conducere. Rețineți că ele sunt formate dintr-un număr impar de membri (de exemplu la curțile de apel și tribunale este format din președinte și 6 judecători aleși pe o perioadă de 3 ani în adunarea generală a judecătorilor, iar la judecătorii din președinte și 2 sau 4 membri aleși tot pe o perioadă de 3 ani).

Rolul acestui colegiu de conducere este de a dezbate problemele legate de conducerea instanței și de a adopta hotărâri, în vederea bunei organizări a instanței. Potrivit noii reglementări din 18 septembrie 2013, colegiul de conducere nu va mai putea promova în funcții de conducere informaticienii-șefi, primii-grefieri, grefierii-șefi, grefierii șefi de secții și grefierii arhivari șefi.

Ultima abrogare se referă la faptul că repartizarea cauzei pentru rejudecare se va face cu respectarea procedurii de repartizare aleatorie. Această repartizare aleatorie înseamna că sistemul informatic al instanței decidea până acum la ce judecător va merge acel dosar.

Personal nu știu cum se va întâmpla de acum încolo, pentru că „măria –sa” calculatorul a dat greș mai mereu, probabil de aceea au decis să abroge acea dispoziție.

O să vă dau un exemplu concret. Este cazul unui dosar care s-a soluţionat la judecătorie, în care partea nemulțumită de soluția dată a declarat apel și dosarul a plecat la tribunal. Tribunalul, analizând cauza, a constatat că judecătoria a omis să analizeze anumite aspecte, drept pentru care tribunalul decide ca acel dosar să se reîntoarcă la judecătorie pentru a fi analizate toate laturile speței.

Buclucașul dosar ajunge cu chiu cu vai la judecătorie și surpriză!… calculatorul îl repartizează în mod aleatoriu  la același complet de judecată care omisese să se pronunțe asupra tuturor aspectelor. Conform legii, judecătorul care s-a pronunțat într-un asemenea caz se abține în a mai soluționa cauza și decide ca dosarul să fie trimis la un alt complet de judecată.

Tot acest dans între completele de judecată determinat de repartizarea dată de calculator, genera timp pierdut și prejudicii pentru cel interesat în a-şi rezolva problema cât mai repede. Revenind la cazul nostru, dosarul reîntors la judecătorie de la tribunal în aprilie 2013 ajunge la același complet care s-a pronunțat inițial, iar judecătorul se abține și trimite cauza la un alt complet de judecată. Și surpriză! Calculatorul, ca la loto 6 din 49, decide cu rapiditate că dosarul va primi termen la completul care este în drept să judece, dar abia în noiembrie 2013! Trăiască informatica!

Care sunt noutățile aduse de actul normativ ?

S-au introdus noi dispoziții cu privire la cazurile în care încetează mandatul membrilor colegiului de conducere al instanței. Aceste cazuri sunt: la expirarea mandatului de 3 ani, prin demisie, revocare din funcție, promovare, delegare, detașare sau transfer la altă instanță, parchet, delegare sau numire în funcția de președinte al instanței, prin imposibilitatea de exercitare a funcției pentru mai mult de 3 luni sau prin deces.

O altă noutate o reprezintă dispoziția potrivit căreia convocarea colegiului de conducere și comunicarea ordinii de zi să se facă cu cel puțin o zi înainte de data ședinței, prin afișare într-un loc accesibil sau prin intranetul instanței.

Dacă se constată că pe rolul instanței există sau au existat cel puțin două cereri formulate de aceeași persoană care au același obiect, ele vor fi judecate de primul complet de judecată învestit, dacă cererile nu au fost soluționate încă sau dacă primul complet a luat act de renunțarea la judecarea cererii sau a anulat cererea ca netimbrată.

Concret, A formulează în ianuarie 2013 o cerere prin care solicită să i se restituie o sumă de bani pe care a dat-o cu împrumut lui B. Cererea sa ajunge la completul X care constată că cererea nu este timbrată și o anulează. În martie 2013, A introduce aceeași cerere de chemare în judecată împotriva lui B. Cauza va ajunge tot la completul X.

O noutate absolută o constituie înființarea unui nou registru de evidență a cauzelor suspendate în care se va trece numărul de dosar, numele părților, obiectul cauzei, data suspendării și motivul legal pentru care s-a luat această măsură. De asemenea, se va trece data verificării, constatările la data verificării, măsurile luate și semnătura grefierului arhivar.

În practică, sunt numeroase cazurile în care un dosar se poate suspenda, astfel încât decizia de a ține o evidență strictă a acestora mi se pare salutară.

Când se poate suspenda un dosar și care sunt consecințele legale?

Dosarul se poate suspenda dacă și reclamantul și pârâtul cer acest lucru, deoarece le profită ambilor (de multe ori decid să se împace și soluția suspendării este cea mai la îndemână).

Uneori, deși citați, nu se prezintă în instanță nicio parte, astfel încât judecătorul decide suspendarea cauzei, deoarece prin neprezentare se presupune că nu mai au interes în prezent în continuarea judecății. Desigur că, dacă nicio parte nu se prezintă, dar au solicitat judecătorului să se judece dosarul și în lipsa lor, atunci dosarul nu va fi suspendat.

Dacă credeți că nu vă puteți prezenta în instanță și aveți interesul ca acel dosar să se judece, scrieți pe cererea adresată judecătorului următoarea frază: „solicit judecarea în lipsă, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 NCP.” Şi puteți sta liniștit, că nu va avea loc suspendarea.

Cazurile prezentate mai sus sunt cele în care suspendarea este facultativă, fiind lăsată la latitudinea părților. Există și suspendarea de drept, care apare în anumite cazuri clar determinate de lege și care presupune suspendarea cauzei până la rezolvarea incidentului care  a determinat suspendarea. Această suspendare de drept nu este negociabilă, astfel că, dacă se identifică cazul prevăzut de lege, automat judecătorul pronunță suspendarea.

De exemplu, cazul în care un dosar este suspendat de drept este atunci când una dintre părțile implicate în dosar (reclamantul sau pârâtul) decedează în cursul procesului. Instanța va suspenda judecarea cauzei până când vor fi introduși în cauză moștenitorii celui decedat, care vor continua procesul din faza în care se află, luând locul defunctului. Lucru firesc, deoarece nimeni nu se poate judeca cu o persoană decedată!

Dacă una dintre părți este pusă sub interdicție în timpul procesului, atunci se va dispune suspendarea până la numirea tutorelui. Dacă o persoană juridică parte într-un dosar este dizolvată, dosarul va fi suspendat de drept până la desemnarea lichidatorului.

Există și cazuri în care suspendarea este facultativă, fiind lăsată la latitudinea judecătorului. De exemplu, să presupunem că dosarul aflat în fața judecătorului este un dosar de evacuare a unor chiriași care stau fără a avea contract de închiriere în casa reclamantului. Chiriașii care au calitatea de pârâți în dosarul de evacuare vin în fața judecătorului și susțin cu acte că au formulat o nouă acțiune prin care cer anularea titlului de proprietate al reclamantului în a cărui casă stau, susținând că acesta nu ar fi adevăratul proprietar. Instanța poate suspenda judecarea evacuării până când se va soluționa acțiunea prin care este pus la îndoială titlul de proprietate al reclamantului.

În practică, din păcate, în cazuri precum cel de mai sus, instanța suspendă judecarea cauzei și astfel chiriașii mai stau câțiva ani buni, fără a plăti un leu adevăratului proprietar. Este un truc la care cei care stau fără a avea contract de închiriere apelează și chiar funcționează! Și uite așa bietul proprietar nu se poate bucura de casa lui, pentru că trebuie să mai facă față unui nou proces!

După ce se soluționează dosarul în care s-a contestat titlul de proprietate al proprietarului și s-a dovedit că acesta este adevăratul proprietar al casei, se va dispune repunerea pe rol a dosarului de evacuare suspendat. Abia atunci continuă judecarea dosarului de evacuare.

Care este consecința suspendării unei cauze?

Având în vedere volumul mare de dosare care se află în această situație, s-a impus crearea acestui registru de evidență a cauzelor suspendate. Dosarele suspendate sunt păstrate în arhivă și periodic vor fi verificate de către grefierul arhivar care va nota în acest registru constatările făcute.

Legiuitorul îi sancționează pe cei care formulează acțiuni, nu se prezintă în instanță și nici nu cer judecarea cauzei în lipsă. De exemplu, dacă după 6 luni de la data la care s-a dispus suspendare nicio parte nu cere continuarea judecării, dosarul se va perima (va fi șters ca și când ar fi inexistent, toate actele de procedură efectuate în acel dosar fiind lipsite de efect). În vechea reglementare, legiuitorul era mai permisiv, dând părților răgaz un an de zile până să pronunțe perimarea. Grefierul arhivar notează în registru care sunt dosarele aflate în această situație și le înaintează judecătorului care dispune perimarea lor.

Dacă trec mai bine de 6 luni de când s-a dispus suspendarea facultativă, nu are loc perimarea cauzei.

Se impuneau modificările?

Având în vedere numărul mare de cauze care se suspendă zilnic, cred că se impunea să se facă puțină ordine și să se dispună efectuarea de verificări periodice pentru ca instanța să nu stea încărcată cu dosare pentru care părțile nu mai manifestă niciun interes în soluționare.

Faptul că s-a abrogat prevederea privind repartizarea aleatorie în cazul dosarelor care se rejudecă mi se pare un lucru care arată bine pe hârtie. Nu știu cum va fi în practică, pentru că vorba aceea, „teoria ca teoria, dar practica ne omoară pe toți!”

Dacă legiuitorul a avut viziune și toate aceste schimbări vor îmbunătăți activitatea din justiţie, rămâne de văzut!

„Viziunea fără acțiune este doar un vis. Acțiunea fără viziune este doar timp pierdut. Viziunea însoțită de acțiune poate face cu adevărat o diferență pozitivă.” (Joel Barker).