Este bine cunoscut că profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare și funcționare autonome, iar în exercitarea profesiei avocatul este independent și se supune doar legii, statutului profesiei și codului deontologic.
Legea privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat prevede că este nedemn a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, cel care a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârșit abateri disciplinare grave, sancționate cu măsura excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinară. Alte două cazuri de nedemnitate sunt legate de cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară sau de cel al falitului fraudulos, chiar reabilitat.
Cu privire la primul caz de nedemnitate a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate în cadrul unui proces prin care se soluționa acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ ( o decizie emisă de barou).
Care au fost argumentele în susținerea excepției de neconstituționalitate?
S-a susținut că acest caz de nedemnitate nu este formulat clar și precis, astfel încât destinatarii săi să cunoască exact care sunt acele infracțiuni care aduc atingere profesiei de avocat. Legiuitorul nu a precizat dacă acestea trebuie să fie comise în legătură cu exercitarea profesiei de avocat sau fără legătură cu această profesie.
Autorul consideră că s-a încălcat principiul constituțional care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Acest lucru înseamnă că norma juridică dintr-o lege se va aplica în același fel oricărui cetățean aflat în aceeași situație juridică. Profesia de avocat este o profesie liberală și cei care întrunesc condițiile pentru exercitarea ei pot practica această meserie. Or, în cazul de față ținând cont de lipsa de claritate și previzibilitate al legii, acest lucru nu se poate realiza fiind încălcat principiul dreptului la muncă.
Ce a decis CCR?
Curtea Constituțională a României (CCR) a pronunțat Decizia 225/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 468 din 22 iunie 2017. Este normal ca legea să reglementeze cazuri de nedemnitate a profesiei de avocat pentru cei care au condamnări penale grave. Analizând textul de lege, CCR constată că legiuitorul a decis că va fi exclus din profesie cel care a săvârșit infracțiuni intenționate, excluzând culpa. Cazurile de nedemnitate sunt limitativ prevăzute de lege și se verifică la primirea în profesie, la reînscrierea în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei și pe toată durata exercitării acesteia.
Cazul de nedemnitate supus atenției CCR presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: condamnarea definitivă prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea (fără ca legea să distingă între condamnarea la închisoare cu executare sau cu suspendare), infracțiunea pentru care s-a pronunțat condamnarea să fi fost săvârșită cu intenție și să aducă atingere prestigiului profesiei.
Legiuitorul nu a precizat care sunt infracțiunile care aduc atingere profesiei de avocat, aspect lăsat la libera apreciere a structurilor profesionale ale avocaților. Faptul că legea nu precizează clar sfera infracțiunilor care afectează prestigiul profesiei de avocat, înseamnă că decizia adoptată de barou în aceste cazuri este întemeiată pe criterii subiective care pot varia de la o structură profesională teritorială la alta.
Prin lipsa de claritate a acestui text de lege, persoanele vizate nu își pot adapta conduita în mod corespunzător și nici nu pot prevedea cum se va derula procedura disciplinară. Această lipsă de previzibilitate și claritate a textului de lege poate da naștere abuzurilor ținând cont că în Codul penal sunt multe infracțiuni intenționate. Astfel, un barou poate dispune excluderea avocatului pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, iar alt barou să decidă menținerea acestuia în barou pentru aceeași faptă.
Lipsa de claritate și precizie a sintagmei de natură să aducă atingere prestigiului profesiei creează premise aplicării sale în mod diferit, discriminatoriu, pentru că poate fi interpretată sau apreciată arbitrar. Cel care trebuie să creeze un cadru legislativ clar și predictibil este legiuitorul.
În concluzie, CCR admite excepția de neconstituționalitate și stabilește că sintagma de natură să aducă atingere prestigiului profesional din legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, este neconstituțională.
Când încetează calitate de avocat?
Legea prevede că această calitate încetează prin renunțarea scrisă la exercițiul profesiei, prin deces, dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară sau dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat.
În concluzie?
Decizia CCR este definitivă și obligatorie și produce efecte de la publicarea în Monitorul Oficial. Textul de lege supus atenției CCR este suspendat 45 de zile de la publicarea deciziei, iar dacă Parlamentul sau Guvernul nu modifică textul de lege conform deciziei pronunțate de CCR, acesta nu se va mai putea aplica, efectele sale juridice încetând.