Recent, în „Monitorul Oficial” a văzut lumina tiparului o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului numai bună de „povestit”. Curtea a fost sesizată de către ieşeanul Doru Colac, după un lung şir de peripeţii prin justiţie.
În 2003, Colac era pus sub acuzare de către Parchetul Iaşi, pentru proxenetism şi lipsire de libertate în mod ilegal. Exista o rezonabilă bănuială că 5 fete (minorele CRR, MA, FPD, IAP, GSS) fuseseră forţate să se prostitueze.
Parchetul a luat în considerare toate depoziţiile, inclusiv declaraţiile fetelor, procesele-verbale alcătuite după confruntarea martorilor, procesul-verbal efectuat după perchiziţia efectuată la Colac, dosarul medical al acestuia, listele cu apelurile telefonice.
În perioada 2003-2004, Judecătoria Iaşi a amânat cauza de 15 ori. Motivul? Trebuia să fie citaţi martorii ce fuseseră ascultaţi în faza urmăririi penale. Până-n primăvara lui 2004 au existat 17 “tentative” de executare a mandatelor de aducere emise pentru martori. Fără prea mult succes!
MMK, FPD, IAP nu mai erau în România. TEP, CRR, CR şi GCR se mutaseră. Nu se ştia unde! Martorul IIC nu fusese găsit acasă. Alt martor emigrase… în Lumea Nouă. Mamele martorelor FPD şi IAP spuneau că acestea se află în UE. GCR îşi schimbase numele.
Judecătoria a reţinut că audierea martorilor CR, GCR, FPD, IAP, TEP, MMK nu putea fi realizată. S-a invocat alin. 3, art. 327 din Codul de procedură penală (vechiul!) care prevedea că atunci când audierea martorului nu-i posibilă, instanţa hotărăşte examinarea declaraţiei oferite în faza urmăririi penale. De această depoziţie se ţinea seama şi la judecată.
Martorul IIC a venit în instanţă. N-a putut fi ascultat întrucât, pe moment, era lipsit de avocat. Audierea s-a amânat, martorul nu s-a mai prezentat. Alţi martori au fost găsiţi. În aprilie 2004 au fost audiaţi MA, GSS, DVD, FHA, JLA. MA a declarat c-a fost forţată să practice prostituţia.
GSS şi-a retras anterioarele declaraţii. Zicea, acum, că fusese constrânsă de autorităţi să-l învinuiască pe Colac. Instanţa a apreciat că absenţa lui IIC n-ar fi stânjenit examinarea cauzei, pe fond. A fost citită, în schimb, depoziţia sa din faza urmăririi penale.
Alţi martori susţineau, mai nou, că prestaţiile sexuale de care beneficiaseră nu fuseseră contra cost. Unele declaraţii erau contradictorii. Au fost luate-n seamă doar mărturiile ce concordau cu alte probe. S-a apreciat că declaraţiile celui de-al doilea acuzat şi-ale martorilor din cursul urmăririi penale erau verosimile.
Din instanţă în instanţă…
La începutul verii lui 2004, reclamantul a fost achitat de învinuirea de-a le fi lipsit de libertate pe tinere. Dar a fost condamnat pentru proxenetism. Pedeapsa? Nouă ani de temniţă! Faptele cauzei au fost stabilite în urma depoziţiilor existente, prin care fetele au arătat cum s-au realizat activităţile ilegale.
Colac a făcut apel. Motivul? Instanţa le citase pe tinere ca martori, nu ca părţi vătămate şi toate ar fi trebuit să fie audiate în instanţă, înainte de-a fi luată vreo hotărâre.
2005, toamna: Tribunalul a admis în parte apelul lui Colac, privitor la încadrarea faptei. Pedeapsa a fost păstrată. Tribunalul a apreciat că n-ar fi fost justificat ca fetele constrânse la prostituţie să fi fost citate în calitate de părţi vătămate şi că nefiindu-i afectat vreun interes, reclamantul n-ar fi trebuit să invoce această omisiune. S-a considerat că faptele stabilite la judecătorie au fost confirmate prin probele din dosar.
Reclamantul a făcut recurs, argumentând iarăşi că tinerele fuseseră citate ca martore, nu ca părţi vătămate. Susţinea că cercetarea judecătorească e incompletă, probele nefiind gestionate în mod public.
Februarie 2006: reclamantul a reluat, la Curtea de Apel, unele dintre argumentele anterioare. A adăugat că unii martori nu fuseseră ascultaţi în primă instanţă. Curtea de Apel a admis recursul în parte. Pedeapsa? Diminuată la 8 ani. S-a stabilit că faptele cauzei au fost stabilite corect; la fel şi vinovăţia lui Colac.
În toamna aceluiaşi an, a fost formulată contestaţia în anulare. Reclamantul afirma că i s-a încălcat dreptul la apărare (neputându-se prezenta la o şedinţă de judecată de la Curtea de Apel din pricina stării de sănătate, n-a putut cere gestionarea unor probe).
Contestaţia în anulare a fost admisă. Hotărârea din feburarie 2006 a fost desfiinţată. Recursul introdus de reclamant anterior trebuia reexaminat. În 2007, Colac a depus motivele recursului în faţa instanţei de ultim grad de jurisdicţie, argumentând că unii martori n-au fost audiaţi.
Decembrie 2010: Curtea de Apel a admis recursul în parte (împotriva hotărârii din octombrie 2005). Pedeapsa i-a fost diminuată la 7 ani. S-a reţinut că instanţele au colectat toate probele relevante pentru cauză. C-au luat toate măsurile pentru a asculta depoziţiile şi că au existat motive întemeiate pentru lipsa audierii unor martori.
La CEDO…
În sesizarea făcută către CEDO, Colac a arătat că procesul său n-a fost echitabil, deoarece n-au fost aduşi în instanţă toţi martorii ale căror depoziţii (din faza urmăririi penale) au reprezentat temeiul condamnării.
Colac a invocat art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Acolo se precizează că oricine are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale de o instanţă ce va decide asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa (paragraf 1) şi există prevederea conform căreia orice persoană acuzată de-o infracţiune are dreptul să audieze sau să ceară audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea, audierea martorilor apărării în aceleaşi circumstanţe precum martorii acuzării (paragraf 3, lit. d).
În opinia reclamantului, era esenţial ca toţi martorii să fi fost audiaţi în justiţie în prezenţa sa şi a apărătorului său. A susţinut că instanţele au omis să-i audieze pe unii martori, a argumentat că nu s-au făcut toate cele de trebuinţă spre a-i cita, că autorităţile i-ar fi influenţat pe aceştia. Colac ceru 250.000 euro, despăgubire de la statul român „pentru prejudiciul moral suferit prin trauma psihologică cauzată de lipsa de echitate a procesului penal”.
În „Monitorul Oficial” 619/2015 a fost publicată Hotărârea CEDO din 10.02.2015. Curtea a declarat admisibil capătul de cerere referitor la încălcarea dreptului reclamantului de-a formula întrebări către martorii acuzării.
A hotărât c-au avut loc încălcări ale art. 6 din Convenţie, în sensul nerespectării dreptului la un proces echitabil (art. 6, paragraf 1) şi a dreptului la audierea martorilor (art. 6, paragraf 3, lit. d). Conform ultimelor ştiri juridice, statul român va achita 2.400 euro (pentru prejudiciul moral), către Colac.
Atunci când a invocat art. 6 din Convenţie, Colac a formulat mai multe capete de cerere referitoare la presupuse încălcări ale drepturilor garantate prin Convenţie (în afara dreptului de audiere a martorilor). CEDO a analizat şi aceste capete de cerere, dar n-a identificat vreo încălcare a drepturilor.
Acesta a fost deznodământul!