Ai o acţiune de depus? Mergi la instanţa competentă!


lawDin 1865 şi până în prezent, cât timp a guvernat  Codul de Procedură Civilă, abrogat în 2010, chiar şi omul simplu, fără vreo pregătire juridică, ştia cărei instanţe să se adrese atunci când avea de depus o acţiune.                                                                                                                                      Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, lucrurile s-au mai schimbat. Şi competenţa instanţelor de judecată, de asemenea. Aceasta fiind situaţia, şi neavând puterea de a schimba ceva, ne-am propus să lămurim puţin lucrurile.

Aşadar, ai redactat o cerere de chemare în judecată? Te gândeşti că fiecare om are povestea lui, iar fiecare poveste are câte o instanţă competentă şi deci nu ştii unde să depui acţiunea? Prin cele prezentate sperăm să te putem ajuta.

 Competenţa materială a Judecătoriei

Când mergeţi la Judecătorie? La Judecătorie puteţi depune, în vederea soluţionării în primă instanţă, următoarele cereri (indiferent dacă obiectul acestora este evaluabil/neevaluabil în bani):

1. Cererile date de Codul Civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie

În această categorie, putem include cererile persoanelor interesate prin care se solicită instanţei constituirea consiliului de familie, ocrotirea persoanei fizice, în special a minorilor, a persoanelor cu vârstă înaintată sau bolnave, care nu pot să îşi administreze bunurile, nici să îşi apere interesele, cererile privind numirea unui tutore, cererile referitoare la autoritatea părintească, cererile prin care se solicită desfacerea căsătoriei etc.

2. Cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă

Potrivit art 99 din Codul Civil, starea civilă se dovedeşte prin actele de naştere, căsătorie şi deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.

În ce situaţii vă puteţi adresa instanţei?

În primul rând, vă puteţi adresa instanţei dacă doriţi să vi se stabilească o anumită stare civilă. Hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. O astfel de hotărâre poate fi însă atacată de cel nemulţumit, acesta putând introduce o acţiune prin care contestă starea civilă stabilită, iar dacă acţiunea este admisă, prima hotărâre îşi pierde efectele la data rămânerii definitive a celei de-a doua.

De asemenea, potrivit art 100 din Codul Civil, anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Atenţie însă! Starea civilă poate fi modificată în baza unei hotărâri în anulare, completare sau modificare a unui act de stare civilă numai dacă a fost formulată şi o acţiune de modificare a stării civile, admisă printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

În fine, hotărârea judecătorească prin care se dispune anularea, completarea sau modificarea unui act de stare civilă, precum şi înregistrarea făcută în temeiul unei asemenea hotărâri sunt opozabile oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul.

3. Cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi cele privind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice

Un astfel de litigiu se poate întâlni în cazul în care o persoană vrea să cheme în judecată Asociaţia de Proprietari întrucât nu îi reprezintă adecvat interesele sau atunci când Asociaţia de proprietari acţionează în justiţie mai multe persoane pentru neplata cotelor de întreţinere.

4. Cererile de evacuare

De pildă, vă puteţi adresa instanţei cu o cerere de evacuare dacă cineva vă ocupa abuziv imobilul, fără a avea un titlu valabil. De exemplu în cazul unor chiriaşi cărora le-a expirat contractul de închiriere şi nu s-a mai dorit prelungirea acestuia din diverse motive.

5. Cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească

Puteţi formula o astfel de cerere dacă nu vă înţelegeţi cu unul dintre vecini în privinţa unor aspecte privind zidul sau şanţul comun (de exemplu, acesta a făcut o fereastră în zidul comun fără acordul dumneavoastră); dacă vecinul a construit prea aproape de casa dumneavoastră (mai puţin de 60 de cm faţă de linia de hotar) sau dacă vi se îngrădeşte dreptul de trecere deşi sunteţi titularul unui drept de servitute etc.

6. Cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire

Prin acţiunea în grăniţuire, proprietarul unui teren, îl cheamă în judecată pe proprietarul terenului vecin şi solicită intanţei stabilirea horarului între cele două terenuri şi fixarea semnelor corespunzătoare.

7. Cererile posesorii

Prin acţiunea posesorie, reclamantul urmăreşte doar apărarea posesiei ca stare de fapt. El doreşte doar să fie lăsat să stăpânească bunul în linişte, fără să i se tulbure acest drept.

8.Cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare

De pildă, atunci când trei fraţi, care au primit o moştenire, doresc să iasă din indiviziune şi sesizează instanţa în acest sens.

9. Cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual.

Dintre acţiunile nepatrimoniale fac parte acele acţiuni referitoare la drepturi inseparabile persoanei: dreptul la nume, dreptul la demnitate, onoare, la respectarea vieţii private.

10. Orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti

Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile, indiferent de data scadenţei şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.

De asemenea, potrivit unor legi speciale, judecătoria mai este competentă să judece şi alte cereri, precum învestirea cu formulă executorie a cambiei şi a biletului la ordin (vezi şi art. 53 din legea 18/1991, art 8 din legea 61/1991, art 158 din legea 36/1995, art 64 din legea 122/2006, art 118 din OUG 195/2002).

Judecătoria este competentă să judece şi căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate.

O astfel de instituţie o reprezintă, de exemplu, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

 Competenţa materială a Tribunalului şi a Curţii de Apel

Dacă cererea nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prezentate, atunci va trebui depusă la Tribunal, întrucât Curtea de Apel judecă în primă instanţă, potrivit Noului Cod de Procedură Civilă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal.

Tribunalul mai judecă:

  • Apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii in primă instanţă.
  • Ca instanţe de recurs, în cazul în care hotărârile pronunţate de judecătorii nu sunt susceptibile de apel, ci doar de recurs.

Curţile de Apel judecă:

  • În primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal
  • Apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de Tribunale în primă instanţă.
  • Ca instanţe de recurs, în cazurile prevăzute de lege (de pildă recursul asupra hotărârilor pronunţate în apel sau când hotărârile pronunţate de Tribunal in primă instanţă sunt susceptibile doar de recurs).
  • Şi alte cereri date prin lege în competenţa lor (de exemplu ordinul de respingere a cererii de acordare sau redobandire a cetateniei romane poate fi atacat, in termen de 15 zile de la data comunicarii, la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia contencios administrativ).

 Competenţa instanţei supreme

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

  • Recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri (aşa cum conform art 414 din Noul Cod de Procedură Civilă, asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară);
  • Recursurile în interesul legii;
  • Cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
  • Şi alte cereri date în competenţa sa (în materie de strămutare, potrivit art. 142 din Noul Cod de Procedură Civilă dacă strămutarea se cere de la Curtea de Apel, competenţa de soluţionare revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de asemenea şi  cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranţă publică şi delegarea unei instanţe de acelaşi grad).

Calea de atac şi termenul în care aceasta poate fi exercitată se va afla în dispozitivul hotărârii dată în primă instanţă.

Concluzionând…

Ce se întâmplă dacă depuneţi cererea la o instanţă necompetentă?

Nici dacă greşiţi nu e un capăt de ţară, în acest caz instanţa declarându-se necompetentă şi trimiţând dosarul instanţei care are căderea să judece.

Procesele fiind însă atât de lungi, este bine să economiseşti timp.