Deși de-abia au debutat în viața profesională, unii cugetă deja, cu jind, la pensie. Alții, pasionați de activitatea lor, ar dori să amâne pe cât posibil despărțirea de profesie, prelungind pe cât posibil timpul petrecut „în câmpul muncii”. Nu-i rău, dacă pe angajat îl țin puterile… Numai să fie posibil și din punct de vedere legal!
Articolul 6 al Legii 460/2003 prevede că biochimiștii, biologii și chimiștii din sistemul sanitar, ce dețin titlul de doctor în științe și care îndeplinesc condițiile privind vârsta standard de pensionare, pot continua activitatea profesională la cerere până la vârsta de 65 de ani, femeile, și de 70 de ani, bărbații, prin prelungiri anuale și cu acordul angajatorului.
Parcurgând recentele noutăți legislative, putem afla că Decizia 151/2016 a CCR referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Legea 460/2003 privind exercitarea profesiilor de biochimist, biolog și chimist, înființarea, organizarea și funcționarea Ordinului Biochimiștilor, Biologilor și Chimiștilor în sistemul sanitar din România a fost publicată în „Monitorul oficial” 308/2016.
Reprezentantul autoarei excepției susține că legiuitorul are libertatea de-a statornici condiții în vederea reglementării unei profesii, fără, însă, că acestea să aibă caracter discriminator. S-a mai susținut și că legiuitorul nu exclude posibilitatea cumulului pensiei cu alte venituri și, în consecință, nu poate fi limitat dreptul la muncă al persoanelor care activează în sectorul privat.
Vizată de critici a fost prevederea potrivit căreia pentru a fi exercitată profesia de biolog în sistemul privat e necesară atât deținerea titlului de doctor în științe, cât și o vârstă de sub 65 de ani, la femei, ori mai mică de 70 de ani, pentru bărbați.
În opinia autoarei excepției, textul de lege criticat contrazice prevederile constituționale referitoare la dreptul la muncă (art. 41), egalitatea în drepturi (art. 16) și la restrângerea exercițiului unor drepturi ori libertăți (art. 53). O condiționare a exercitării profesiei de biolog care pornește de la un criteriu legat de-o limită maximă de vârstă sau de existența unui titlu științific de doctor nu poate fi în acord cu Constituția, în viziunea autoarei excepției.
Examinarea textului criticat
Curtea a constatat că legiuitorul a stabilit în mod diferit vârsta de pensionare și limita de vârstă până la care activitatea profesională poate fi continuată în unitățile sanitare publice după satisfacerea condițiilor de pensionare, pentru categoriile profesionale aduse-n discuție.
Biochimiștii, biologii și chimiștii din sistemul sanitar pot continua să lucreze până la 65 (femeile) și 70 de ani (bărbații), în vreme ce medicii și farmaciștii, care se pensionează, după lege, la 65 de ani, își pot prelungi activitatea în unitățile sanitare publice, până la 70 de ani.
În virtutea principiului egalității înaintea legii, dacă, în funcție de scopul urmărit, circumstanțele nu-s diferite, tratamentul trebuie să fie identic. În situațiile diferite, soluțiile trebuie să se deosebească.
În privința vârstei de pensionare, categoriile profesionale amintite mai sus nu sunt într-o situație juridică identică. Deci, tratamentul juridic aplicat ar putea varia, în ceea ce privește vârsta până la care poate fi continuată activitatea profesională. Prin urmare, critica de încălcare a principiului constituțional al egalității în fața legii nu-i întemeiată.
Conform textului criticat, biochimiștii/biologii/chimiștii își pot continua activitatea profesională la cerere, după ce au împlinit vârsta standard de pensionare, doar dacă îndeplinesc simultan toate cerințele ce urmează: au sub 65 de ani – femeile și 70 de ani – bărbații; deținerea titlului de doctor în științe; obținerea prelungirilor anuale (potrivit art. 3 din Legea 460, unde este prevăzută eliberarea autorizației de liberă practică) și primirea acordului angajatorului. Textul supus criticii nu diferențiază între sectorul sanitar public și cel privat. Se aplică, deci, ambelor!
În virtutea textului de lege, biochimiștii, chimiștii și biologii care-au trecut de vârsta standard de pensionare și nu posedă titlul de doctor în științe, nu mai au posibilitatea de a profesa nici în unitățile sanitare private, chiar de-ar îndeplini celelalte condiții.
Dacă pentru angajații (biochimiști/chimiști/biologi) ce activează în sistemul sanitar public există justificări obiective, raționale, în sensul limitării vârstei până la care se poate profesa (așa cum există și pentru alte profesii), în privința profesioniștilor amintiți, ce activează în sistemul sanitar privat, nu există o astfel de justificare.
Ce a hotărât CCR?
De s-ar impune, la profesare, restricții legate de vârstă și calitatea de doctor în științe inclusiv biochimiștilor/chimiștilor/biologilor din sistemul sanitar privat, ne-am afla, în viziunea Curții, în fața unei nesocotiri a libertății de exercitare a profesiei, cu încălarea prevederilor ce privesc dreptul la muncă (art. 41, Constituția României). Pentru alte categorii de profesioniști din sistemul medical nu sunt prevăzute asemenea interdicții; după pensionare acei profesioniști pot continua să lucreze în sistemul privat.
Așadar, pentru biochimiștii, biologii și chimiștii ce solicită să-și continue activitatea în unitățile din sectorul sanitar privat, după ce au împlinit vârsta de pensionare, ar trebui să fie suficiente autorizația de liberă practică și acordul angajatorului.
Excepția de neconstituționalitate a fost admisă. Curtea Constituțională a constatat că formulările „care au titlul de doctor în științe” și „până la vârsta de 65 de ani, femeile, și de 70 de ani, bărbații”, existente în conținutul articolului 6 al Legii 460/2003 privind exercitarea profesiunilor de biochimist/biolog/chimist se află în acord cu legea fundamentală în măsura în care îi vizează pe biochimiștii, biologii și chimiștii din sistemul sanitar ce efectuează cererea de a-și continua activitatea profesională în cadrul unităților sanitare publice.
În justiție, dar și în domeniul legislativ, soluțiile corecte trebuie stabilite la timp, fără amânări neîntemeiate. Fiindcă, după cum bine zicea Cella Serghi, timpul judecă cu severitate. Și nimeni nu scapă… de a sa minuțioasă judecată!