Sunt numeroase cazurile în care angajatorul are inițiativa de a suspenda contractul de muncă. Dar ce se întâmplă atunci când salariatul nemulțumit îl acționează pe angajator în judecată și în timpul procesului CCR emite o decizie prin care constată că temeiul de drept care a stat la baza suspendării contractului său este neconstituțională?
Problema care a generat controverse a fost aceea de a se putea stabili care este momentul de la care poate fi obligat angajatorul să acorde despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi: de la data deciziei angajatorului de suspendare a raporturilor de muncă, de la data pronunțării deciziei CCR sau a publicării acesteia în Monitorul Oficial ? S-a impus sesizarea ÎCCJ pentru a decide cum se va aplica textul de lege.
Ce prevăd actele normative cu privire la aceste aspecte?
Codul muncii a statuat că angajatorul poate suspenda din inițiativa sa contractul de muncă pe durata cercetării disciplinare prealabile sau dacă angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își va relua activitatea și i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Acest ultim caz a fost declarat de CCR ca fiind neconstituțional în aprilie 2015. Conform legii, deciziile CCR sunt definitive și obligatorii și dispozițiile legale neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, dacă Parlamentul sa Guvernul nu pun în acord prevederile neconstituționale cu Constituția. În acest interval de timp, dispozițiile declarate neconstituționale sunt suspendate de drept.
Știrile juridice prevăd că decizia CCR este general obligatorie pentru autorități și instituții publice, pentru particulari și produce efecte doar pentru viitor, nu și pentru trecut. Astfel, nu pot fi afectate de decizia CCR drepturi definitiv câștigate.
Caz practic
În august 2014 a fost emisă o decizie de suspendare a contractului de muncă din inițiativa angajatorului. D.M. a cerut anularea acesteia și a cerut plata unei compensații echivalente cu salariile neplătite ca urmare a suspendării contractului. Motivul anulării deciziei a fost neprecizarea prevederilor din regulamentul intern încălcate de salariat și lipsa mențiunii privind posibilitatea contestării deciziei.
În iunie 2015 tribunalul a admis contestația și a obligat pe angajator să achite o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat începând cu data suspendării contractului până la reintegrarea efectivă. Împotriva sentinței, angajatorul a formulat apel și în martie 2016 a fost sesizată ÎCCJ să stabilească care este momentul de la care poate fi obligat angajatorul să acorde despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi ținând cont de decizia CCR pronunțată în aprilie 2015.
Care au fost soluțiile adoptate de instanțele de judecată?
În astfel de cazuri în care în cursul unui proces a fost adoptată o decizie CCR care are legătură cu obiectul cauzei, unele instanțe au apreciat că aceasta nu va produce niciun efect și angajatorul va datora remunerație către angajat pe toată durata suspendării contractului de muncă, iar altele au considerat că despăgubirea s-ar cuveni salariatului de la data publicării deciziei CCR în Monitorul Oficial.
Ce a decis ÎCCJ?
ÎCCJ a emis Decizia 19 care a fost publicată în Monitorul Oficial 1010 din 15 decembrie 2016. ÎCCJ consideră că prin declararea ca neconstituțional a unui text de lege acesta nu își va produce efectul și în cazul unui proces în curs, deciziile emise de angajator în baza textului declarat a fi neconstituțional nu mai pot produce efecte juridice.
Practic, textul de lege fiind neconstituțional automat actul juridic emis în baza sa (decizia de suspendare) este ineficient, deci se vor reactiva raporturile de muncă și în patrimoniul salariatului se naște un drept de creanță. Existența dreptului de creanță trebuie să fie confirmată de instanța de judecată.
ÎCCJ consideră că în procesele nesoluționate definitiv până la publicarea deciziei CCR în Monitorul Oficial, prevederile declarate neconstituționale nu își mai produc efectul și dau naștere la un drept pentru salariat de a primi o despăgubire de la angajator pe toată durata suspendării. Dacă unele procese sunt soluționate definitiv înainte de apariția unei decizii CCR, atunci dispozițiile acesteia nu se vor aplica în acele cazuri.
ÎCCJ a admis sesizarea și a considerat că salariatul are dreptul de a primi despăgubiri de la angajator pe toată durata suspendării contractului de muncă.
Cum s-a soluționat procesul lui D.M.?
În cadrul apelului declarat de angajator, instanța a reținut punctul de vedere al ÎCCJ și a respins ca nefondat apelul, menținând obligarea angajatorului să achite salariatului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat începând cu data suspendării contractului până la reintegrarea efectivă.