Condițiile în care se plătesc orele suplimentare


dosareZilele trecute eram în stația de autobuz și i-am auzit fără să vreau pe doi amici povestind. Mi-a atras atenția replica unuia dintre ei „dacă vrei să te distrezi 8 ore pe zi, tot ce trebuie să faci este să îți alegi job-ul potrivit.”

Mare dreptate avea, fiindcă mereu atunci când faci ceva cu plăcere, timpul parcă zboară, nu simți nici oboseala și eviți acumularea de frustrări. În viață trebuie să existe un echilibru în tot ceea ce facem. Nu întotdeauna dorința de a ne arăta utilitatea la locul de muncă are rezultatele scontate!

Maria se angajase de 3 săptămâni ca secretară la o firmă de recrutări de personal. În dorința de a avansa în organigrama firmei, făcea ore suplimentare, venea prima la lucru și pleca ultima. Mulți dintre colegi au crezut că este entuziasmul începutului și chiar se întrebau  de ce petrecea atâta vreme la birou, în condițiile în care putea rezolva în timpul programului de lucru sarcinile ce i se dăduseră.

După două luni de la angajare Maria a constatat că nu i se achitaseră orele suplimentare pe care ea considera că le efectuase. S-a gândit să-și facă singură dreptate și a decis că dacă dă firma în judecată va câștiga atât banii pentru orele suplimentare, cât și ceva bani în plus, așa ca daune morale, că tot e la modă să ceri așa ceva!

A lăsat legiuitorul soarta orelor suplimentare la voia întâmplării? Va avea Maria sorți de izbândă?

Ce a prevăzut legiuitorul cu privire la orele suplimentare?

Durata timpului de lucru este reglementată în Codul Muncii la articolele 111-119, iar cea a muncii suplimentare în articolele 120-124. Regula este că un angajat cu normă întreagă lucrează 8 ore pe zi, timp de 5 zile, având două zile libere pe săptămână. Excepția o constituie tinerii de până la 18 ani pentru care durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi și de 30 de ore pe săptămână. Ceea ce trebuie respectat este ca durata maximă a timpului de lucru să nu depășească 48 de ore pe săptămână, incluzând în acestea orele suplimentare.

Există și o excepție de la această regulă, în sensul că durata timpului de muncă care include și orele suplimentare poate depăși 48 de ore pe săptămână dacă media orelor de muncă calculată pe o perioadă de 4 luni să nu depășească 48 de ore pe săptămână. În anumite domenii de activitate, se pot negocia perioade de referință mai mari de 4 luni, dar nu mai mult de 6 luni.

Efectuarea orelor suplimentare presupune două condiții: solicitarea expresă a angajatorului și acordul din partea salariatului. Rețineți că munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepția situațiilor de forță majoră sau lucrărilor urgente necesare pentru a preveni un  accident sau  pentru a  înlătura consecințele acestuia. În contractul colectiv de muncă sau în regulamentul de ordine interioară este prevăzută posibilitatea unui program individualizat de muncă, adică un mod de organizare flexibilă a timpului de lucru. Chiar și în cazul acestui mod flexibil de organizare a timpului de lucru trebuie respectată limita de 40 de ore pe săptămână.

În anumite sectoare de activitate dacă o persoană lucrează 12 ore în mod obligatoriu are o perioadă de repaus de 24 de ore, acest sistem fiind cunoscut drept „12 cu 24.”

Cum se plătesc orele suplimentare?

Munca suplimentară se compensează cu ore libere plătite care se acordă în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea lor. Dacă nu este posibilă compensarea în termenul de 60 zile, atunci salariatul va primi un spor la salariu pentru munca suplimentară efectuată. Acest spor stabilit fie prin contractul colectiv de muncă fie prin cel individual de muncă nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază. Tinerii sub 18 ani nu pot presta ore suplimentare.

Angajatorul ține evidența orelor suplimentare efectuate de angajat cu ajutorul condicii de prezență care este semnată de fiecare angajat atât la venirea la serviciu, cât și la plecare. În această condică fiecare angajat își trece numele, ora venirii, respectiv cea a plecării de la serviciu. În anumite firme prezența se face pe baza cartelei care înregistrează pentru fiecare angajat în parte ora venirii și cea a plecării de la lucru.  În acest fel, angajatorul are o evidență clară a timpului lucrat de fiecare angajat. Fișa de pontaj este instrumentul în baza căruia se calculează salariul fiecărui angajat. Atât condica de prezență, cât și fișa de pontaj sunt ținute de angajator în arhiva sa.

Legiuitorul a prevăzut ca regulă că munca suplimentară se compensează cu ore libere plătite și doar dacă acest lucru nu este posibil va acorda un spor la salariul angajatului.

Are dreptate Maria?

Munca suplimentară poate fi efectuată doar dacă salariatul este de acord și doar la solicitarea angajatorului, lucru firesc pentru că angajatorul este cel care plătește remunerația salariatului. Potrivit art. 121 alin.1 din Codului Muncii, „la solicitarea angajatorului salariații pot efectua munca suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 114 și 115, după caz”, adică timpul de lucru să nu depășească 48 de ore pe săptămână, incluzând în acestea orele suplimentare, respectiv să se respecte sistemul cunoscut drept „12 cu 24”). Deci, munca suplimentară poate exista numai în baza unei solicitări a angajatorului către salariați, ele nu se pot efectua din propria inițiativă a salariaților.

În firma unde lucra Maria în Regulamentul de Ordine Interioară era prevăzut în mod clar faptul că orele suplimentare se vor efectua doar dacă angajatorul le va cere salariaților în scris acest lucru. Maria nu a putut proba că angajatorul i-ar fi cerut în scris efectuarea orelor suplimentare, așa cum prevedea Regulamentul de Ordine Interioară. A susținut că a efectuat orele suplimentare pentru că ea credea că dacă stă peste program își îndeplinea sarcinile de serviciu mai bine. A omis un aspect esențial: nu îi solicitase angajatorul să facă acest lucru, a fost dorința ei și necunoscând prevederile legale a crezut că dacă stai mai mult la lucru, automat îndeplinești condițiile pentru a i se plăti orele suplimentare.

Instanța de judecată analizând cazul Mariei și având în vedere prevederile art. 121 alin.1 din Codul Muncii și Regulamentul de Ordine Interioară al firmei unde lucra, a respins cererea acesteia de plată a orelor suplimentare și acordarea de daune morale.

Cred că este util ca atunci când angajatorul solicită unui angajat să efectueze ore suplimentare, să facă acest lucru în scris, urmând a primi în aceeași modalitate acordul salariatului. În acest fel, nu se mai creează confuzii. Nu înseamnă că dacă un angajat stă peste program, automat i se vor plăti orele suplimentare.    

Maria din necunoașterea legii, sau crezând că prin distorsionarea realității va obține ceva bani, a eșuat în încercarea ei de a câștiga lupta cu angajatorul. Cu siguranță ar fi fost mult mai apreciată dacă ar fi prezentat faptele așa cum s-au petrecut, fără să se încâlcească în propriile minciuni. „Spune adevărul și atunci nu va trebui să ții minte nimic. (Mark Twain)