Bugetarii cărora li se achită eșalonat drepturile salariale în baza unor titluri executorii pot cere dobânzi penalizatoare?


despagubiri

În 2009 s-a emis OUG 71 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Necesitatea apariției acestui act normativ a fost determinată de dificultățile întâmpinate privind executarea hotărârilor judecătorești privind personalul bugetar.

Astfel, pentru a se asigura că va putea plăti sumele de bani datorate, statul urma să achite eșalonat acești bani. Pentru sumele prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii până la 31 decembrie 2011, s-a decis ca în 2012 să se achite 5% din valoarea titlului, în 2013 10%, în 2014 25%, în 2015 25% și în 2016 diferența de 35%. Legiuitorul a prevăzut că până la achitarea integrală se va suspenda de drept orice procedură de executare silită. Sumele achitate eșalonat vor fi actualizate cu indicele prețurilor de consum comunicat de INS.

Problema cu care s-au confruntat bugetarii s-a referit la posibilitatea de a cere dobânzi penalizatoare la aceste sume achitate eșalonat. În practică, instanțele au interpretat diferit acest aspect, în sensul că unele au considerat că părțile pot cere aceste dobânzi, chiar dacă li se achită eșalonat sumele de bani, iar altele susțin că bugetarii pot solicita dobânzile doar până la 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată.

Caz practic

În 21 februarie 2014 reclamanta G.V. a chemat în judecată Tribunalul București, Curtea de Apel București, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat obligarea acestora la calcularea și plata dobânzilor legale pentru sumele datorate în baza unei sentințe rămase definitive în 6 septembrie 2010 pentru sumele rămase neachitate și până la plata integrală a acestor sume.

În 22 aprilie 2014 instanța de fond admite acțiunea lui G.V. și obligă pârâții să achite reclamantei dobânzile legale aferente sumelor datorate conform sentinței rămase definitive în 6 septembrie 2010, începând cu această dată și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale. Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 21 februarie 2011 (adică 3 ani anteriori promovării acțiunii).

Împotriva acestei sentințe, Ministerul Justiției a declarat apel și în cadrul acestuia la 6 noiembrie 2014 s-a decis sesizarea ÎCCJ pentru a pronunța o hotărâre prealabilă cu privire la următorul aspect: dacă plățile voluntare eșalonate achitate în baza OUG 71/2009 întrerup sau nu termenul de prescripție pentru a cere dobânzi penalizatoare.

Practic, ÎCCJ trebuia să se pronunțe dacă bugetarii cărora li se achită aceste sume pot cere plata dobânzii legale doar cu 3 ani anterior promovării acțiunii sau pentru toată perioada de întârziere în executare, adică de la data la care hotărârile judecătorești au devenit executorii și până la data plății efective, urmând să se solicite acordarea de dobânzi atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate. De asemenea, ÎCCJ trebuie să arate dacă prin apariția OUG 71/2009 este întrerupt termenul de prescripție pentru introducerea acțiunii bugetarilor privind obligarea statului la plata dobânzii legale la aceste sume.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ și-a exprimat opinia prin Decizia 7/2015 publicată în Monitorul Oficial 461 din 26 iunie 2015. ÎCCJ a constatat din hotărârile judecătorești atașate la sesizarea sa, că cererile de chemare în judecată au fost formulate de personalul bugetar căruia i s-au acordat sume de bani cu titlu de drepturi salariale prin hotărîri judecătorești irevocabile. Aceștia au solicitat ca pârâții (instituțiile publice în sarcina cărora s-a stabilit obligația de plată a creanțelor) să le achite daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale reprezentând prejudiciul suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată constatată irevocabil prin titlurile executorii.

Personalul bugetar a inițiat aceste litigii față de neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligațiilor de plată stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile. Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în caz contrar prin executare silită. Personalul bugetar, titular al creanțelor ce intră sub incidența OUG 71/2009 este îndreptățit să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor de bani.

Știrile juridice arată că litigiile privind drepturile salariale ale personalului bugetar și cele având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru executarea cu întârziere a titlurilor executorii se încadrează în categoria litigiilor de muncă.

ÎCCJ consideră că în astfel de litigii de muncă dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, la daunele rezultate din neexecutarea în tot sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în 3 ani de la data la care acele drepturi erau datorate. De asemenea, termenul de prescripție este întrerupt dacă intervine o cauză de recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.

Chiar dacă OUG 71/2009 a suspendat de drept orice procedură de executare silită până la plata integrală eșalonată a sumelor de bani, practic actul normativ a stabilit doar un mod de executare eșalonată a creanțelor certe, lichide și exigibile de la data titlurilor executorii  și nu asupra daunelor-interese fără să poată produce efecte asupra cursului prescripției acestui drept.

 Noutățile legislative arată că toate cererile de chemare în judecată prin care se solicită plata daunelor-interese pentru plata eșalonată a titlurilor executorii în baza OUG 71/2009 sunt supuse termenului general de prescripție de 3 ani. În obligațiile care se vor executa la cererea creditorului și în cele al căror termen de executare nu este stabilit, precripția începe de la data nașterii raportului de drept. Practic, aceste daune-interese sub forma dobânzii legale sunt datorate pe toată perioada de executare cu întârziere și calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând de la data scadenței acestor creanțe.

 Știrile juridice arată că personalul bugetar este îndreptățit la daune-interese pentru o perioadă de 3 ani anterioară introducerii cererii de plată a dobânzii. Astfel, nu există nicio cauză de întrerupere a cursului termenului general de prescripție de 3 ani, mai ales că OUG 71/2009 nu prevede nicio dispoziție referitoare la plata dobânzii penalizatoare pentru neexecutarea titlurilor la scadență. Prin plata parțială, eșalonată a sumelor de bani către personalul bugetar, debitorii nu au recunoscut și dreptul creditorilor la plata daunelor-interese sub forma dobânzii legale.

În concluzie, ÎCCJ a admis sesizarea și a decis că plățile voluntare eșalonate achitate în baza OUG 71/2009 efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele-interese sub forma dobânzii penalizatoare.

Unde-i lege, nu-i tocmeală!

De la data publicării în Monitorul Oficial, decizia ÎCCJ este general obligatorie pentru toate instanțele de judecată, astfel încât din acest moment nu va mai exista o practică neunitară în aceste litigii.