Legea 293/2018 – privind reducerea emisiilor naţionale de anumiţi poluanţi atmosferici


LEGE
privind reducerea emisiilor naţionale de anumiţi poluanţi atmosferici

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale
CAPITOLUL II Obligaţii şi responsabilităţi
CAPITOLUL III Accesul la informaţii şi aspecte de cooperare
CAPITOLUL IV Sancţiuni
CAPITOLUL V Dispoziţii tranzitorii şi finale
ANEXE
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1 Scop, obiective şi domeniul de aplicare
SECŢIUNEA a 2 – a Termeni şi expresii
SECŢIUNEA 1
Scop, obiective şi domeniul de aplicare

Art. 1. – (1) Pentru a avansa în direcţia atingerii nivelurilor de calitate a aerului care nu conduc la un impact negativ semnificativ asupra sănătăţii umane şi mediului şi la unele riscuri aduse acestora, prezenta lege stabileşte:

a) angajamente naţionale de reducere a emisiilor pentru emisiile atmosferice antropice de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuşi organici volatili nemetanici (COVnm), amoniac (NH3) şi particule fine în suspensie (PM2,5);
b) obligaţia elaborării, adoptării şi punerii în aplicare a unui program naţional de control al poluării atmosferice, denumit în continuare PNCPA;
c) obligaţia privind monitorizarea şi raportarea emisiilor şi a impactului poluanţilor prevăzuţi la lit. a) şi al altor poluanţi prevăzuţi în anexa nr. 1.

(2) Prevederile prezentei legi contribuie la realizarea:

a) obiectivelor privind calitatea aerului prevăzute în Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, cu modificările ulterioare, şi a progreselor către realizarea obiectivului pe termen lung al Uniunii Europene de atingere a nivelurilor de calitate a aerului în conformitate cu orientările privind calitatea aerului, publicate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii;
b) obiectivelor Uniunii Europene în materie de biodiversitate şi ecosisteme, în conformitate cu cel de-al 7 – lea Program de acţiune pentru mediu;
c) consolidării sinergiilor între politica privind calitatea aerului şi alte politici relevante ale Uniunii Europene, în special privind schimbările climatice şi energia.

Art. 2. – (1) Prezenta lege se aplică emisiilor de poluanţi prevăzuţi în anexa nr. 1, rezultate din toate sursele de emisii, de pe teritoriul naţional, din zona economică exclusivă a României şi din zonele de control al poluării.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) monitorizarea şi raportarea emisiilor de poluanţi proveniţi din sursele aferente zonei economice exclusive a României şi zonelor de control al poluării se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României, republicată, şi ale Legii nr. 269/2006 pentru aderarea României la Protocolul din 1997 privind amendarea Convenţiei internaţionale din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave, aşa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta, adoptat prin Actul final al Conferinţei părţilor la MARPOL 73/78, la Londra la 26 septembrie 1997.

SECŢIUNEA a 2 – a
Termeni şi expresii

Art. 3. – În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) emisie – eliberarea în atmosferă a unei substanţe dintr-o sursă punctuală sau difuză;
b) emisii antropice – emisii atmosferice de poluanţi asociate cu activităţile umane;
c) precursori ai ozonului – oxizi de azot, compuşi organici volatili nemetanici, metan şi monoxid de carbon;
d) obiective privind calitatea aerului – obligaţiile pentru calitatea aerului privind valorile – limită, valorile – ţintă şi concentraţia de expunere prevăzute în Legea nr. 104/2011, cu modificările ulterioare;
e) dioxid de sulf (SO2) – toţi compuşii sulfului exprimaţi ca dioxid de sulf, inclusiv trioxid de sulf (SO3), acid sulfuric (H2SO4) şi compuşi cu conţinut de sulf redus precum hidrogenul sulfurat (H2S), mercaptanii şi sulfur de dimetil;
f) oxizi de azot (NOx) – monoxidul de azot şi dioxidul de azot, exprimaţi ca dioxid de azot;
g) compuşi organici volatili nemetanici (COVnm) – toţi compuşii organici, alţii decât metanul, care pot produce oxidanţi fotochimici printr-o reacţie cu oxizii de azot, în prezenţa luminii solare;
h) particule fine în suspensie (PM2,5) – particule cu un diametru aerodinamic egal sau mai mic de 2,5 micrometri sau mm;
i) negru de fum – particule în suspensie carbonoase care absorb lumina;
j) angajament naţional de reducere a emisiilor – obligaţia României de a reduce emisiile unei substanţe; acesta precizează reducerea minimă a emisiilor ce trebuie atinsă în anul calendaristic ţintă exprimată ca procent din totalul emisiilor eliberate în anul de referinţă 2005;
k) ciclu de aterizare şi decolare – un ciclu care include rularea la sol la plecare şi la sosire, decolarea, ascensiunea, apropierea, aterizarea şi toate celelalte activităţi de aviaţie care se desfăşoară la o altitudine sub 3000 de picioare;
l) trafic maritim internaţional – navigaţia pe mare şi în ape de coastă cu nave înregistrate sub orice pavilion, cu excepţia navelor de pescuit, care pleacă de pe teritoriul unei ţări şi sosesc pe teritoriul unei alte ţări;
m) zonă de control al poluării – o zonă maritimă de cel mult 200 de mile marine de la linia de bază de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, stabilită la nivel naţional pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluării provenite de la nave, în conformitate cu normele şi standardele internaţionale aplicabile;
n) legislaţia Uniunii Europene de control al poluării atmosferice la sursă – legislaţia Uniunii Europene care are drept obiectiv reducerea emisiilor poluanţilor atmosferici care intră sub incidenţa prezentei legi, prin luarea de măsuri de atenuare la sursă.

CAPITOLUL II
Obligaţii şi responsabilităţi

SECŢIUNEA 1 Angajamentele naţionale de reducere a emisiilor
SECŢIUNEA a 2 – a Mecanisme de flexibilitate
SECŢIUNEA a 3 – a Programul naţional de control al poluării atmosferice
SECŢIUNEA a 4 – a Inventarele şi prognozele naţionale de emisii şi raportul informativ de inventariere
SECŢIUNEA a 5 – a Monitorizarea impactului poluării atmosferice
SECŢIUNEA a 6 – a Obligaţii de raportare
SECŢIUNEA 1
Angajamentele naţionale de reducere a emisiilor

Art. 4. – (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în colaborare cu autorităţile publice centrale cu responsabilităţi în domeniile: economie, energie, sănătate, agricultură şi dezvoltare rurală, sanitar – veterinar şi siguranţa alimentelor, dezvoltare regională şi administraţie publică, transporturi, ape şi păduri, stabilesc măsuri de reducere a emisiilor antropice naţionale anuale de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOX), compuşi organici volatili nemetanici (COVnm), amoniac (NH3) şi particule fine în suspensie (PM2,5), prin elaborarea şi adoptarea PNCPA în conformitate cu prevederile art. 11, astfel încât să nu se depăşească angajamentele naţionale de reducere a emisiilor antropice anuale de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuşi organici volatili nemetanici (COVnm), amoniac (NH3) şi particule fine în suspensie (PM2,5) prevăzute în anexa nr. 2.
(2) Angajamentele naţionale de reducere a emisiilor de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuşi organici volatili nemetanici (COVnm), amoniac (NH3) şi particule fine în suspensie (PM2,5) se aplică începând cu anul 2020 până în anul 2029, respectiv din anul 2030 şi după acesta.
(3) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) şi (2), prin elaborarea şi adoptarea PNCPA în conformitate cu prevederile art. 11, autorităţile publice centrale prevăzute la alin. (1) stabilesc şi măsurile necesare pentru a limita emisiile antropice de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili nemetanici, amoniac şi particule fine în suspensie până în anul 2025.
(4) Nivelurile indicative ale emisiilor pentru anul 2025 se stabilesc prin intermediul unei traiectorii de reducere liniare între nivelurile de emisii definite de angajamentele naţionale de reducere a emisiilor pentru anul 2020 şi nivelurile de emisii definite de angajamentele de reducere a emisiilor pentru anul 2030.
(5) Dacă este mai eficient din punct de vedere economic sau tehnic se poate urma o traiectorie nonliniară privind reducerea emisiilor, cu condiţia ca, începând din anul 2025, această traiectorie să devină treptat convergentă cu traiectoria de reducere liniară şi să nu afecteze niciun angajament de reducere a emisiilor pentru anul 2030. Traiectoria de reducere nonliniară şi motivele pentru a urma această traiectorie se stabilesc în PNCPA, elaborat în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) şi care se transmite Comisiei Europene în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (1) şi (2).
(6) În situaţia în care emisiile preconizate pentru anul 2025 nu pot fi limitate în conformitate cu traiectoria de reducere stabilită în cadrul programului prevăzut la art. 11 alin. (1), autoritatea publică centrală cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului explică, în următorul raport informativ de inventariere care urmează a fi transmis Comisiei Europene în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (3) şi (4), motivele pentru această abatere şi măsurile care ar readuce nivelurile de emisii la respectiva traiectorie.
(7) Pentru respectarea prevederilor alin. (1) – (6), următoarele emisii nu sunt luate în considerare:

a) emisiile de la aeronave rezultate în afara ciclului de aterizare şi decolare;
b) emisiile din traficul maritim internaţional;
c) emisiile de oxizi de azot şi compuşi organici volatili nemetanici din activităţile prevăzute în categoriile 3B, referitoare la gestionarea gunoiului de grajd, şi 3D, referitoare la solurile agricole din Nomenclatorul pentru raportare – NFR -, versiunea din anul 2014, dezvoltat sub Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, ratificată prin Legea nr. 8/1991, denumită în continuare Convenţia LRTAP.

SECŢIUNEA a 2 – a
Mecanisme de flexibilitate

Art. 5. – (1) În cazul în care prin aplicarea unor metode îmbunătăţite de inventariere a emisiilor, actualizate potrivit cunoştinţelor ştiinţifice, angajamentele naţionale de reducere a emisiilor, prevăzute în anexa nr. 2, nu sunt respectate, autoritatea publică centrală cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului elaborează, în conformitate cu prevederile anexei nr. 4, partea a 4 – a, inventarele naţionale de emisii anuale ajustate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili nemetanici, amoniac şi particule fine în suspensie, cu informarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(2) Autoritatea publică centrală cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului transmite autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, până la data de 1 februarie a anului în care s-a constatat nerespectarea angajamentelor naţionale de reducere a emisiilor, prevăzute în anexa nr. 2, inventarul naţional sau inventarele naţionale de emisii anuale ajustate pentru poluantul sau poluanţii pentru care s-a constatat nerespectarea angajamentului naţional sau a angajamentelor naţionale de reducere.
(3) Autoritatea publică centrală cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului include în raportul informativ de inventariere, elaborat în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (5), justificările prevăzute în anexa nr. 4, partea a 4 – a, care au stat la baza ajustării inventarului naţional sau a inventarelor naţionale pentru poluantul sau poluanţii pentru care s-a constatat nerespectarea angajamentului naţional sau a angajamentelor naţionale de reducere, şi îl înaintează autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (3).
(4) Pentru a stabili dacă condiţiile specifice prevăzute în anexa nr. 4, partea a 4 – a, sunt respectate, angajamentele naţionale de reducere a emisiilor pentru perioada 2020 – 2029 sunt considerate ca fiind cele stabilite la 4 mai 2012, prin amendamentele aduse Protocolului Convenţiei LRTAP, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon troposferic, adoptat la Gothenburg la 1 decembrie 1999, adoptate prin deciziile 2012/1 şi 2012/2 ale Organismului executiv al Convenţiei LRTAP.
(5) Începând cu anul 2025, în cazul în care există diferenţe semnificative privind factorii de emisie sau metodologiile utilizate pentru determinarea emisiilor provenite de la categorii de surse specifice faţă de cei preconizaţi în urma punerii în aplicare a unei norme sau a unui standard în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene de control al poluării atmosferice la sursă, în temeiul prevederilor anexei nr. 4, partea a 4 – a, pct. 1 lit. d), subpct. (ii) şi (iii), se aplică următoarele condiţii suplimentare ajustărilor:

a) autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în baza informaţiilor şi a justificărilor furnizate de către autoritatea publică centrală cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi autoritatea publică centrală de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului, luând în considerare concluziile programelor naţionale de inspecţie şi de aplicare a legislaţiei Uniunii Europene de control al poluării atmosferice la sursă prin care se monitorizează eficienţa implementării acesteia, demonstrează că diferenţele semnificative privind factorii de emisie nu rezultă din punerea în aplicare sau asigurarea respectării legislaţiei respective la nivel naţional;
b) autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului a informat Comisia Europeană cu privire la diferenţa semnificativă privind factorii de emisie, care analizează necesitatea unor acţiuni suplimentare.

Art. 6. – (1) În cazul în care, într-un anumit an, din cauza unei ierni deosebit de reci sau a unei veri deosebit de secetoase, autoritatea publică centrală cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, prin elaborarea inventarului naţional de emisii, constată că nu se pot respecta angajamentele naţionale de reducere a emisiilor, autoritatea publică centrală cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului calculează media emisiilor anuale naţionale pentru anul în cauză, pentru anul anterior şi pentru anul următor.
(2) Se consideră că angajamentele naţionale de reducere a emisiilor sunt respectate cu condiţia ca media prevăzută la alin. (1) să nu depăşească nivelul anual al emisiilor la nivel naţional determinat de angajamentul de reducere.

Art. 7. – (1) În cazul în care angajamentele naţionale de reducere a emisiilor pentru unul sau mai mulţi poluanţi atmosferici, prevăzute în anexa nr. 2, sunt stabilite la un nivel mai strict decât reducerea eficientă din punctul de vedere al costurilor prevăzută în raportul nr. 16 elaborat de Institutul Internaţional de Analiză a Sistemelor Aplicate – IIASA în sprijinul Comisiei Europene în timpul revizuirii Strategiei tematice privind poluarea atmosferică, publicat pe pagina de internet a IIASA, şi se constată că într-un anumit an, la nivel naţional, nu se poate respecta angajamentul de reducere a emisiilor după punerea în aplicare a tuturor măsurilor eficiente din punctul de vedere al costurilor, se consideră că se respectă angajamentul de reducere a emisiilor pe o perioadă de maximum cinci ani, cu condiţia ca pentru fiecare dintre acei ani să se compenseze nerespectarea respectivă printr-o reducere echivalentă a emisiilor altui poluant prevăzut în anexa nr. 2, reducerea echivalentă fiind estimată conform raportului nr. 15 elaborat de IIASA.
(2) În cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului împreună cu autoritatea publică centrală cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului constată nerespectarea angajamentelor naţionale de reducere a emisiilor pentru unul sau mai mulţi poluanţi atmosferici, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului convoacă celelalte autorităţi publice centrale prevăzute la art. 4 alin. (1) pentru a evalua încadrarea conform prevederilor alin. (1), inclusiv prin autorităţile din subordinea sau în coordonarea acestora, pe domeniul lor de competenţă din punctul de vedere al responsabilităţilor specifice pe sectoarele de activitate generatoare de emisii de poluanţi atmosferici.

Art. 8. – (1) Se consideră că sunt respectate obligaţiile prevăzute la art. 4 pentru o perioadă de maximum 3 ani în situaţia în care nerespectarea angajamentelor naţionale de reducere a emisiilor pentru poluanţii relevanţi rezultă dintr-o întrerupere bruscă şi excepţională sau din pierderea capacităţii în sistemul de furnizare sau producţie a energiei şi/sau căldurii care, din motive obiective, nu ar fi putut fi prevăzută şi dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:

a) se demonstrează că la nivel naţional s-au depus toate eforturile în vederea asigurării respectării, inclusiv aplicarea de noi măsuri şi politici, şi se continuă să se depună eforturi pentru ca perioada de nerespectare să fie cât mai scurtă posibil; şi
b) se demonstrează că aplicarea unor măsuri şi politici suplimentare faţă de cele prevăzute la lit. a) ar genera costuri disproporţionate, ar periclita în mod substanţial securitatea energetică naţională sau ar prezenta un risc considerabil de insuficienţă energetică pentru o parte semnificativă a populaţiei.

(2) Autoritatea publică centrală cu responsabilităţi în domeniul energetic informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în ceea ce priveşte prezentarea justificărilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) cu privire la orice întrerupere bruscă şi excepţională sau pierdere a capacităţii în sistemul de furnizare ori producţie a energiei şi/sau căldurii care din motive obiective nu au putut fi prevăzute.
(3) Informarea privind cazurile prevăzute la alin. (2) se transmite în termen de 5 zile lucrătoare de la constatarea acestora.

Art. 9. – (1) În funcţie de datele şi informaţiile furnizate de autoritatea publică centrală cu responsabilităţi în domeniul energetic, conform prevederilor art. 8 alin. (2), de autoritatea publică centrală cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi autoritatea publică centrală de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului, conform prevederilor art. 5 alin. (1) şi alin. (5) lit. a), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană până la data de 15 februarie a anului de raportare în cauză cu privire la intenţia de a aplica prevederile art. 5, 6, 7 sau 8.
(2) Informarea prevăzută la alin. (1) include un raport privind poluanţii şi sectoarele de activitate vizate şi, în cazul în care sunt disponibile, informaţii privind amploarea impactului asupra inventarelor naţionale de emisii.

Art. 10. – (1) Comisia Europeană, cu sprijinul Agenţiei Europene de Mediu (AEM), analizează şi evaluează dacă utilizarea oricăruia dintre mecanismele de flexibilitate pentru un anumit an îndeplineşte condiţiile specifice prevăzute la art. 5 şi în anexa nr. 4, partea a 4 – a, sau, după caz, la art. 6, 7 sau 8.
(2) În cazul în care Comisia Europeană consideră că utilizarea unui anumit mecanism de flexibilitate utilizat la nivel naţional nu este în conformitate cu condiţiile specifice prevăzute la art. 5 şi în anexa nr. 4, partea a 4 – a, sau la art. 6, 7 sau 8, după caz, adoptă o decizie în termen de 9 luni de la data primirii raportului specific prevăzut la art. 13 alin. (6), prin care informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului că utilizarea respectivului mecanism de flexibilitate nu poate fi acceptată şi enunţă motivele pentru respectivul refuz.
(3) În cazul în care Comisia Europeană nu ridică obiecţii în termen de 9 luni de la data primirii raportului specific prevăzut la art. 13 alin. (6) se consideră că utilizarea respectivului mecanism de flexibilitate este valabilă şi acceptată pentru anul respectiv.

SECŢIUNEA a 3 – a
Programul naţional de control al poluării atmosferice

Art. 11. – (1) În aplicarea prevederilor art. 4 privind limitarea emisiilor antropice anuale şi pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute la art. 1 alin. (1), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului coordonează elaborarea şi punerea în aplicare, împreună cu celelalte autorităţi publice centrale prevăzute la art. 4 alin. (1), a PNCPA în conformitate cu prevederile anexei nr. 3, partea I.
(2) PNCPA se adoptă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 4 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(3) În elaborarea, adoptarea şi punerea în aplicare a PNCPA, autorităţile publice centrale prevăzute la art. 4 alin. (1) au următoarele obligaţii:

a) evaluează gradul de probabilitate ca sursele naţionale de emisie să aibă un impact asupra calităţii aerului la nivel naţional şi al statelor membre învecinate utilizând, după caz, studii a căror elaborare este asigurată de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în colaborare cu autoritatea publică centrală cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, care au la bază date şi metodologii elaborate de Programul european de monitorizare şi evaluare, denumit EMEP, în conformitate cu Protocolul Convenţiei LRTAP cu privire la finanţarea pe termen lung a Programului comun de monitorizare continuă şi evaluare a transportului poluanţilor atmosferici pe distanţe lungi în Europa;
b) iau în considerare necesitatea de a reduce emisiile de poluanţi atmosferici pentru îndeplinirea obiectivelor de calitate a aerului la nivel naţional şi ale statelor membre învecinate, după caz, având în vedere rezultatele evaluării şi gestionării calităţii aerului conform prevederilor Legii nr. 104/2011, cu modificările ulterioare;
c) acordă prioritate măsurilor de reducere a emisiilor de negru de fum, atunci când adoptă măsuri pentru a-şi duce la îndeplinire angajamentele naţionale de reducere a emisiilor de particule fine în suspensie;
d) asigură corelarea cu alte planuri şi programe relevante stabilite în conformitate cu cerinţele prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene.

(4) În vederea respectării angajamentelor naţionale de reducere a emisiilor, PNCPA conţine măsurile de reducere a emisiilor stabilite ca fiind obligatorii în anexa nr. 3, partea a 2 – a, lit. A, pct. 1 şi 3 şi lit. C şi, după caz, măsurile de reducere a emisiilor stabilite ca fiind opţionale în anexa nr. 3, partea a 2 – a, lit. A, pct. 2, 4 şi 5 şi lit. B pct. 1 şi 2 sau măsuri cu efect de atenuare echivalent, dacă aceste măsuri se impun pentru respectarea angajamentelor naţionale de reducere a emisiilor.
(5) PNCPA se actualizează prin hotărâre a Guvernului o dată la 4 ani sau ori de câte ori este necesar.
(6) Fără a aduce atingere prevederilor alin. (5), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului împreună cu celelalte autorităţi publice centrale prevăzute la art. 4 alin. (1) actualizează politicile şi măsurile de reducere a emisiilor incluse în PNCPA în termen de 18 luni de la transmiterea către Comisia Europeană a ultimului inventar naţional de emisii sau a prognozelor naţionale de emisii dacă, în conformitate cu datele transmise, obligaţiile prevăzute la art. 4 nu sunt respectate ori dacă există risc de nerespectare.

Art. 12. – (1) În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 564/2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin structura tehnică de specialitate care coordonează elaborarea PNCPA, consultă publicul şi autorităţile competente care, prin natura responsabilităţilor specifice în materie de mediu pe care le au în domeniul poluării atmosferice, al calităţii aerului şi al gestionării acesteia la toate nivelurile, ar putea fi interesate de proiectul PNCPA, de punerea în aplicare a acestuia şi de orice actualizare semnificativă efectuată înainte de finalizarea programului.
(2) Dacă se identifică un posibil impact negativ semnificativ asupra mediului în context transfrontalier a măsurilor incluse în PNCPA, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului efectuează consultări transfrontaliere.

SECŢIUNEA a 4 – a
Inventarele şi prognozele naţionale de emisii şi raportul informativ de inventariere

Art. 13. – (1) Centrul de evaluare a calităţii aerului din cadrul autorităţii publice centrale cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului elaborează şi actualizează anual inventarele naţionale de emisii pentru poluanţii prevăzuţi în tabelul A din anexa nr. 1, în conformitate cu cerinţele stabilite în această anexă.
(2) Centrul de evaluare a calităţii aerului elaborează şi actualizează anual, în funcţie de existenţa datelor şi informaţiilor, inventarele naţionale de emisii pentru poluanţii prevăzuţi în tabelul B din anexa nr. 1, în conformitate cu cerinţele stabilite în această anexă.
(3) Centrul de evaluare a calităţii aerului transmite spre avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului:

a) până la data de 1 februarie a fiecărui an, inventarele prevăzute la alin. (1) şi, după caz, inventarele prevăzute la alin. (2);
b) până la data de 1 martie a fiecărui an, raportul informativ de inventariere prevăzut la alin. (5).

(4) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului coordonează elaborarea şi actualizarea, inclusiv prin asigurarea elaborării de studii, astfel:

a) din 4 în 4 ani, a inventarelor naţionale de emisii dezagregate spaţial şi inventarelor privind sursele punctuale de mari dimensiuni, pentru poluanţii prevăzuţi în tabelul C din anexa nr. 1, în conformitate cu cerinţele stabilite în această anexă;
b) din 2 în 2 ani, a prognozelor naţionale de emisii pentru poluanţii prevăzuţi în tabelul C din anexa nr. 1, în conformitate cu cerinţele stabilite în această anexă.

(5) Centrul de evaluare a calităţii aerului elaborează anual raportul informativ de inventariere, care însoţeşte inventarele şi prognozele naţionale de emisii prevăzute la alin. (1), (2) şi (4), în conformitate cu cerinţele stabilite în tabelul D din anexa nr. 1.
(6) În cazul în care la nivel naţional se optează pentru aplicarea unuia dintre mecanismele de flexibilitate prevăzute la art. 5, 6, 7 sau 8, Centrul de evaluare a calităţii aerului include în raportul informativ de inventariere aferent anului – ţintă informaţiile care demonstrează că utilizarea mecanismului respectiv îndeplineşte condiţiile specifice prevăzute la art. 5 şi în anexa nr. 4, partea a 4 – a, sau, după caz, la art. 6, 7 sau 8.
(7) Elaborarea şi actualizarea inventarelor naţionale de emisii de poluanţi atmosferici, inclusiv, dacă este cazul, a inventarelor naţionale de emisii ajustate, a prognozelor de emisii, a inventarelor naţionale de emisii dezagregate spaţial, a inventarelor privind sursele punctuale de mari dimensiuni şi a raportului informativ de inventariere care le însoţeşte se realizează în conformitate cu metodologiile prevăzute în anexa nr. 4.

SECŢIUNEA a 5 – a
Monitorizarea impactului poluării atmosferice

Art. 14. – (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi pădurilor colaborează în vederea asigurării monitorizării impactului negativ al poluării atmosferice asupra ecosistemelor acvatice, pe baza unei abordări cost – eficienţă şi bazate pe risc.
(2) Monitorizarea impactului negativ al poluării atmosferice asupra ecosistemelor acvatice din punctul de vedere al efectului de acidifiere, eutrofizare şi formare a ozonului troposferic, pe baza unei reţele de puncte de monitorizare reprezentativă pentru tipurile de habitate de apă dulce, naturale şi seminaturale existente la nivel naţional, se stabileşte în cadrul reţelei de monitoring al corpurilor de apă de suprafaţă instituită în conformitate cu Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, luând în considerare şi rezultatele evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător, conform prevederilor Legii nr. 104/2011, cu modificările ulterioare.
(3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, în colaborare cu autoritatea publică centrală cu responsabilităţi în domeniul cercetării şi inovării, prin institutele de cercetare din coordonare, respectiv Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură “Marin Drăcea” şi Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului – ICPA Bucureşti, asigură, inclusiv prin realizarea de studii, monitorizarea impactului negativ al poluării atmosferice asupra ecosistemelor terestre, pe baza unei reţele de puncte de monitorizare care este reprezentativă pentru tipurile de ecosisteme forestiere existente la nivel naţional, adoptând o abordare eficientă din punctul de vedere al costurilor şi bazată pe risc, luând în considerare şi rezultatele evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător, conform prevederilor Legii nr. 104/2011, cu modificările ulterioare.
(4) Autorităţile prevăzute la alin. (1) şi (3) îşi coordonează acţiunile cu alte programe de monitorizare instituite în temeiul legislaţiei Uniunii Europene aplicate la nivel naţional, inclusiv cu prevederile Legii nr. 104/2011, cu modificările ulterioare, şi ale Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi, după caz, cu prevederile Convenţiei LRTAP şi ale protocoalelor acesteia, ratificate de România prin Legea nr. 271/2003 pentru ratificarea protocoalelor Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, adoptate la Aarhus la 24 iunie 1998 şi la Gothenburg la 1 decembrie 1999, cu modificările ulterioare, iar acolo unde este necesar, utilizează date colectate în cadrul acestor programe.
(5) Pentru respectarea prevederilor alin. (1) şi (3) pot fi utilizaţi indicatorii opţionali de monitorizare a impactului poluării atmosferice prevăzuţi în anexa nr. 5 sau alţi indicatori din cadrul reţelei de monitoring a apelor, stabiliţi ca relevanţi de către autorităţile prevăzute la alin. (1) pentru ecosistemele acvatice, respectiv alţi indicatori stabiliţi ca relevanţi de către autorităţile prevăzute la alin. (3) pentru ecosistemele terestre de la nivel naţional.
(6) La colectarea şi raportarea indicatorilor prevăzuţi în anexa nr. 5 se pot utiliza metodologiile prevăzute în Convenţia LRTAP şi manualele acesteia pentru programele internaţionale de cooperare.

SECŢIUNEA a 6 – a
Obligaţii de raportare

Art. 15. – (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene primul PNCPA până la data de 1 aprilie 2019.
(2) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene PNCPA actualizat în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (6) în termen de 2 luni de la data adoptării PNCPA actualizat.
(3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene şi Agenţiei Europene de Mediu, în conformitate cu datele de raportare stabilite în anexa nr. 1, inventarele naţionale de emisii, prognozele naţionale de emisii, inventarele naţionale de emisii dezagregate spaţial, inventarele privind sursele punctuale de mari dimensiuni şi raportul informativ de inventariere, prevăzute la art. 13 alin. (1) – (5).
(4) Raportarea prevăzută la alin. (3) este în concordanţă cu raportarea către Secretariatul Convenţiei LRTAP.
(5) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene şi Agenţiei Europene de Mediu informaţiile prevăzute la art. 14, după cum urmează:

a) la data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 1 iulie 2022 şi ulterior, din 4 în 4 ani, amplasarea punctelor de monitorizare şi indicatorii asociaţi utilizaţi pentru monitorizarea impactului poluării atmosferice, conform prevederilor art. 14; şi
b) până la data de 1 iulie 2019 şi ulterior, din 4 în 4 ani, datele de monitorizare prevăzute la art. 14.

CAPITOLUL III
Accesul la informaţii şi aspecte de cooperare

SECŢIUNEA 1 Accesul la informaţii
SECŢIUNEA a 2 – a Cooperarea cu ţările terţe şi coordonarea în cadrul organizaţiilor internaţionale
SECŢIUNEA 1
Accesul la informaţii

Art. 16. – În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 878/2005 privind accesul publicului la informaţia privind mediul, cu modificările ulterioare, şi pentru asigurarea diseminării sistematice şi active către public:

a) autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului publică pe pagina proprie de internet PNCPA, prevăzut la art. 11, şi, după caz, actualizările acestuia, prognozele naţionale de emisii elaborate conform art. 13 alin. (4) şi rapoartele şi informaţiile suplimentare transmise Comisiei Europene în conformitate cu prevederile art. 15;
b) autoritatea publică centrală cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului publică pe pagina proprie de internet inventarele naţionale de emisii şi, după caz, inventarele naţionale de emisii ajustate şi raportul informativ de inventariere.

SECŢIUNEA a 2 – a
Cooperarea cu ţările terţe şi coordonarea în cadrul organizaţiilor internaţionale

Art. 17. – Fără a aduce atingere prevederilor art. 218 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene TFUE, ratificat prin Legea nr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, România cooperează, după caz, bilateral sau multilateral, cu ţări terţe şi cu organizaţii relevante, cum sunt Programul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Mediu, Comisia Economică pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţia Maritimă Internaţională şi Organizaţia Internaţională pentru Aviaţie Civilă, inclusiv prin schimbul de informaţii privind cercetarea şi dezvoltarea ştiinţifică şi tehnică, în vederea perfecţionării mijloacelor care facilitează reducerea emisiilor.

CAPITOLUL IV
Sancţiuni

Art. 18. – Contravenţiile şi sancţiunile pentru nerespectarea măsurilor de reducere a emisiilor incluse în PNCPA se stabilesc prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 11 alin. (2).

CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 19. – (1) Plafoanele naţionale de emisie pentru dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuşi organici volatili (COV) şi amoniac (NH3), prevăzute în anexa II la Protocolul din 1 decembrie 1999 al Convenţiei din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon troposferic, adoptat la Gothenburg la 1 decembrie 1999, ratificat prin Legea nr. 271/2003, se aplică până la data de 31 decembrie 2019.
(2) Autorităţile publice teritoriale de protecţie a mediului stabilesc măsuri astfel încât emisiile naţionale anuale de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuşi organici volatili (COV) şi amoniac (NH3) să se limiteze la cantităţi care să nu depăşească plafoanele naţionale de emisie prevăzute la alin. (1).
(3) În aplicarea prevederilor alin. (2), autoritatea competentă pentru protecţia mediului responsabilă cu emiterea actelor de reglementare stabileşte, acolo unde condiţiile locale de mediu le impun, valori – limită de emisie şi măsuri mai restrictive pentru titularii activităţilor ce constituie surse de poluare cu dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuşi organici volatili (COV) şi amoniac (NH3).
(4) Până la data de 31 decembrie 2019, prevederile art. 5 alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plafoanele naţionale de emisie din anexa II la protocolul prevăzut la alin. (1).
(5) Anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 564/2006 privind cadrul de realizare a participării publicului la elaborarea anumitor planuri şi programe în legătură cu mediul se modifică în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 20. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, Hotărârea Guvernului nr. 1.856/2005 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 11 ianuarie 2006, cu modificările ulterioare, se abrogă.

Art. 21. – (1) Anexele nr. 1 – 5 fac parte integrantă din prezenta lege.
(2) Anexele nr. 1 – 5 se actualizează prin hotărâre a Guvernului în funcţie de adaptările la progresul tehnic, în conformitate cu procedura prevăzută de legislaţia europeană în domeniu.

*

Prezenta lege transpune Directiva (UE) 2016/2.284 a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naţionale de anumiţi poluanţi atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE şi de abrogare a Directivei 2001/81/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 344 din 17 decembrie 2016.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
CARMEN – ILEANA MIHĂLCESCU

PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN – CONSTANTIN – ANTON POPESCU – TĂRICEANU