Toţi elevii ar trebui să meargă la cursuri dimineaţa… Dar este cu putinţă?


school1Învăţământul românesc trebuie să depăşească faza experimentelor, pentru a intra în zona reuşitelor şi în era performanţei. Şcoala românească nu se mai poate schimba după cum bate vântul, fără să se ţină seama de modificările contextului global(izat), dar şi de specificul naţional.

În actualul context global, şcoala românească trebuie să faciliteze adaptarea tinerei generaţii de români la realităţile erei tehnologice şi la condiţiile de competiţie generate de către mobilitatea globală a forţei de muncă.

Legea legilor, Constituţia României, spune că dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal, prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.

Un aspect ce nu poate fi neglijat de către stat este asigurarea unor condiţii la fel de bune de studiu pentru toţi elevii. De pildă, trebuie să se estompeze diferenţele calitative existente între şcolarizarea de care beneficiază elevii din mediul rural şi cea oferită şcolarilor din marile oraşe.

Toată lumea va fi de acord că toţi copiii trebuie să beneficieze de condiţii optime, similare, de şcolarizare. Dar, aşa cum este organizat actualmente învăţământul, există o problemă…

Unii copii merg la cursuri dimineaţa, când, după odihna nocturnă, capacitatea de învăţare şi cea de înţelegere se află la maximum. Alţii au neşansa de a se prezenta la cursuri – vreme de 1, 2, 3 ani, doar după-amiaza, când randamentul de învăţare e mai redus. Să reţinem că statul român şi-a asumat, ca principiu călăuzitor, egalitatea de şanse şi tratamentul de acelaşi fel aplicat persoanelor aflate în situaţii identice.

Atât psihologii, cât şi psihopedagogii sau alţi specialişti în măsură a cunoaşte mecanismele şi procesele neuro-psihice (atât cât pot fi ele cunoscute astăzi) spun că randamentul maxim în acumularea şi procesarea noilor cunoştinţe este atins în intervalul orar 8,00-13,00. După ora 13,00 intervin, adesea, oboseala şi o stare psihică mai puţin compatibilă cu realizarea scopurilor urmărite prin şcolarizarea copiilor şi aşteptate de către părinţi.

În plus, şcolarii care învaţă după-amiaza pot fi monitorizaţi mai greu în orele libere, de către părinţi. Din păcate, vârsta fragedă nu este caracterizată şi de un discernământ care le permite mereu copiilor nesupravegheaţi să-şi asume toate “atribuţiile” şcolăreşti şi o conduită ireproşabilă.

Părinţii insistă de multă vreme asupra acestor aspecte. Cine să-i asculte? Păi, cine altcineva decât legiuitorul?!

 

O iniţiativă lăudabilă…

La Camera Deputaţilor a fost înregistrat, pentru dezbatere, un proiect de Lege pentru modificarea şi completarea Legii 1/2011 a educaţiei naţionale, în sensul introducerii generalizate a programului matinal pentru elevii din învăţământul primar, gimnazial şi liceal. Dacă proiectul legislativ va trece cu succes de Camera Deputaţilor şi va fi adoptat de către Senat, apoi promulgat de către preşedinte, noua lege va fi publicată, finalmente, în „Monitorul Oficial”.

Când se va întâmpla acest lucru, autorităţile locale şi membrii consiliilor de administraţie ale unităţilor de învăţământ vor avea de dat… grele examene. Dificile ecuaţii şi complexe probleme vor trebui soluţionate în vederea identificării de spaţii corespunzătoare pentru ca miile de elevi să-şi desfăşoare cursurile dimineaţa.

Actualmente, Legea 1/2011 a educaţiei naţionale spune (la alin. 1, art. 29) că învăţământul primar se organizează şi funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă. De regulă. Dar ce ne facem cu excepţiile?! Conform recentelor ştiri juridice, acest articol ar urma să se modifice, pe viitor, în sensul că învăţământul primar se va organiza şi va funcţiona cu program de dimineaţă, întotdeauna. Fără nicio excepţie!

Tot “de regulă” se organizează şi funcţionează, “cu program de dimineaţă”, şi învăţământul gimnazial. Pe viitor, dacă noul proiect se va bucura de susţinerea aleşilor neamului şi va deveni lege publicată în “Monitorul Oficial”, ar urma ca şi cursurile gimnaziale să se desfăşoare cu program de dimineaţă în absolut toate situaţiile.

Ca element de noutate, din ultimele ştiri juridice reiese că ar urma să fie introdusă şi obligativitatea organizării şi funcţionării învăţământului liceal tot cu program de dimineaţă. Toate aceste lucruri ar trebui să se petreacă până cel târziu în toamna lui 2018.

Care-i contextul care a determinat împărţirea activităţii şcolare în două schimburi? Simpla insuficienţă a sălilor de clasă. Puţinătatea spaţiilor hărăzite şcolarizării. Nu preocuparea faţă de elevi!

Adevărul e că după 1990 ar fi trebuit să se construiască mai multe unităţi de învăţământ. Deşi natalitatea s-a diminuat în epoca post-decembristă, astfel că nu mai vedem puzderia de şcolari şi preşcolari de odinioară, şcolile sunt tot subdimensionate. Puţine şcoli au suficiente săli de clasă pentru ca toţi elevii lor să înveţe simultan dimineaţa, aşa cum ar fi normal. A cui este vina?

“N-au fost suficiente resurse financiare!” se afirmă, adesea. Dar, în 2012, Curtea de Conturi spunea că din 100 de lei ajunşi pe mâna statului, 40 de lei erau deturnaţi pe variate căi, ajungând la te miri cine. Nu cumva mai este vorba şi despre o necorespunzătoare administrare a bugetului de stat şi a bugetelor locale, nefiind alocate fondurile necesare şcolilor?

Poate că situaţia s-a mai îmbunătăţit în ultima vreme… de când DNA-ul lucrează la foc continuu. Şi poate că se produc mai puţine ilegalităţi în gestionarea banului public. Dar toate acele ştiri din contabilitate care indică o creştere a disponibilităţilor existente în vistieria statului vor trebui să se oglindească şi în investiţiile nou realizate.

 

De undeva trebuie început!

Iniţiatorii noului proiect de lege susţin că spaţiile necesare pentru ca toţi elevii să poată învăţa dimineaţa vor fi obţinute prin construirea unor noi corpuri de clădire, prin prelungirea celor actuale ori prin valorificarea unor clădiri din incinta şcolilor. Este greu de spus în ce măsură se vor putea realiza aceste lucruri într-un termen scurt. Dar ceva tot ar trebui întreprins!

De undeva trebuie început, pentru ca toţi elevii să beneficieze, în viitor, de circumstanţe identice de şcolarizare şi pentru ca o bună parte dintre ei să nu mai fie discriminaţi, obligaţi să înveţe după-amiaza cu eforturi mai mari şi un randament şcolar mai scăzut. Într-o primă fază ar trebui ca măcar elevii care frecventează învăţământul obligatoriu să înveţe doar dimineaţa.

În loc de concluzie, să dăm cuvântul Constituţiei ţării, care spune că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Egalitatea de şanse şi non-discriminarea privesc, într-o bună măsură… şi dreptul la învăţătură!