Se va intra la facultate fără diplomă de Bacalaureat”, vuia presa cu puţină vreme-n urmă. Şi sufletele absolvenţilor care, în ciuda repetatelor tentative, n-au reuşit să intre în posesia mult-jinduitei diplome începuseră să se hrănească cu speranţe. Să vedem dacă lucrurile stau, într-adevăr, astfel. Să aflăm şi ce alternative de continuare a studiilor au cei pentru care „Bac”-ul a constituit un hop pe care nu l-au putut sări, în ciuda unor repetate tentative!

În „Monitorul Oficial” 663/2014 a fost publicat Ordinul 4542/2014 al MEN pentru aprobarea metodologiei-cadru privind organizarea şi funcţionarea învăţământului terţiar nonuniversitar, organizat la nivelul colegiilor din cadrul instituţiilor de învăţământ superior acreditate în anul şcolar 2014-2015.

Învăţământul terţiar nonuniversitar va fi organizat de către instituţiile de învăţământ superior acreditate în cadrul unor colegii anume înfiinţate. Vor putea fi integraţi în învăţământul terţiar şi, prin urmare, vor putea să-şi urmeze studiile în aceste colegii doar absolvenţii de liceu, chiar dacă n-au promovat sau n-au participat la examenul de Bacalaureat. Porţile vor rămâne largi deschise şi pentru absolvenţii care au şi diplomă de Bacalaureat!

În vreme ce consiliile de administraţie ale instituţiilor de învăţământ superior acreditate propun înfiinţarea colegiilor unde se vor preda cursuri la nivel terţiar nonuniversitar, senatele respectivelor instituţii vor lua hotărârile de înfiinţare.

 

„Facultatea” celor fără de „Bac”

Printr-o reglementare emisă anul trecut – anume HG 918/2013 – a fost aprobat cadrul naţional al calificărilor. Acesta stabileşte un număr de opt niveluri de calificare care pot fi căpătate prin sistemul oficial de educaţie şi formare profesională din ţara noastră.

Conform noilor ştiri juridice aduse de către Ordinul 4542/2014, învăţământul terţiar nonuniversitar va fi organizat la forma cu frecvenţă pentru calificările profesionale ori, după caz, ocupaţiile corespunzătoare nivelului de calificare 5, conform cadrului naţional al calificărilor. Să vedem, acum, ce înseamnă acest “nivel de calificare 5”, la care pot accede tinerii care, din păcate, n-au reuşit să facă faţă exigenţelor examenului de Bacalaureat!

Din HG 918/2013 reiese că “rezultatele învăţării corespunzătoare nivelului 5 sunt cunoştinţe faptice şi teoretice cuprinzătoare, specializate într-un domeniu de muncă sau de studiu”, precum şi “o gamă amplă de abilităţi cognitive şi practice necesare pentru conceperea de soluţii creative la probleme abstracte”, apte “să ofere competenţe de gestionare şi supraveghere în situaţii de muncă sau de studiu, în care schimbările sunt imprevizibile”, dar şi de revizuire şi dezvoltare a performanţelor proprii şi ale altora… O formulare vagă, aproape enigmatică!

Se pare că ar trebui ca autorii de texte legislative să mai evadeze din sferele abstractului, să se mai abată, din când în când, şi pe tărâmul realităţilor cotidiene. Când absolventul termină şcoala şi-şi caută loc de muncă, pe angajatori îi interesează prea puţin “gamele ample de abilităţi cognitive”. Ei vor oameni normali, care-şi pot face meseria acceptabil, fără să fie genii precum zecile de “specialişti” ai partidelor ce reformează necontenit sistemul de învăţământ (cu rezultate demne de plâns!).

 

Fabrica de şomeri

Întregul sistem educativ se situează la mare distanţă de nevoile reale ale pieţei muncii şi, mai ales, de imperativul formării unei solide clase antreprenoriale autohtone, deşi încep să apară timide semne de îndreptare. Şcoala ar trebui să cultive spiritul liberei iniţiative, nu să cheltuie 1-2 mii de euro anual, vreme de 10-12 ani, pentru a crea un viitor pălmaş, capabil doar să îngrijească bătrânii Occidentului sau să se tânguie întreaga viaţă la nivelul cel mai de jos al ierarhiei corporatiste.

Munca cinstită, oricare ar fi ea, nu dezonorează pe nimeni, dar se pune problema recuperării banilor investiţi în educaţia tinerelor generaţii. N-ar fi mai bine să avem 2-3 milioane de mici antreprenori, decât acelaşi număr de angajaţi plătiţi cu salariul minim sau “la negru”, nesiguri pe locul lor de muncă?!

Dacă şcoala s-ar orienta către formarea şi dezvoltarea calităţilor antreprenoriale ale tinerelor vlăstare ale neamului românesc, probabil că nici guvernanţii n-ar mai sta cu frica-n sân dacă vreun investitor de anvergură ameninţă că vrea să-şi mute afacerile pe alte meleaguri din diverse pricini (fiscalitate, preţ piperat al energiei, lipsă infrastructură) lăsând în urmă mii de şomeri.

În pofida multiplelor reforme, care-au debutat în forţă odată cu umplerea până la refuz a liceelor cu elevi care în mod normal trebuiau să urmeze învăţământul profesional, sistemul de învăţământ a rămas repetent la materia cunoaşterii realităţii capitaliste. Şcolile profesionale produceau buni meseriaşi. Acum abia mai găseşti un sobar sau un instalator bun!

Mentalitatea şi sistemul de învăţământ rămân ancorate în trecutul în care şcoala trebuia să aprovizioneze cu forţă de muncă proaspătă coloşii industriali având în organigrame câte 15-20.000 de posturi. Azi, există judeţe în care cel mai mare angajator e spitalul judeţean. Din industria grea au mai rămas amintirile, că fierul vechi s-a vândut demult.

Ca să se pună pe picioare, România ar avea nevoie de vreo 3 milioane de locuri de muncă noi. Anual apar sute de mii de absolvenţi. În ciuda lungilor ani de şcoală, ei tot nu ştiu încotro s-o apuce. Nimeni nu i-a stimulat să-şi dezvolte aptitudinile native şi să înveţe ceva util, pentru a-şi câştiga o pâine. Dar li s-a impus să memoreze sute de formule şi definiţii, pe care ţi le pune la dispoziţie într-o clipă orice motor de căutare.

Cioran vorbea despre «spaţiul ratării». Avea dreptate ori ba?

 

Colegiu, nu facultate!

Învăţământul terţiar nonuniversitar desfăşurat în cadrul colegiilor va avea o durată de 1-3 ani. Durata sa va fi proporţională cu complexitatea calificărilor. Instituţiile de învăţământ superior de stat acreditate pot organiza colegii în care să se desfăşoare un învăţământ terţiar nonuniversitar finanţat integral de către solicitanţi.

Taxele de admitere la colegiu vor fi stabilite prin hotărâri ale senatelor universitare, la propunerea consiliilor de administraţie. La fel se procedează şi-n cazul taxelor de şcolarizare. Prin urmare, noutăţile din contabilitate s-ar putea să sune profitabil, pentru universităţi!

“Studenţii” declaraţi admişi vor încheia un contract de şcolarizare, pentru a putea urma cursurile colegiului. Există motive să credem că, deşi nu şi-au dat prea multă silinţă pentru promovarea examenului de Bacalaureat, cei admişi la colegiu (un soi de postliceală organizată într-o universitate) vor deveni mai sârguincioşi, plătind taxe de şcolarizare.

Când scoţi din buzunare anual echivalentul unui salariu mediu, parcă-ţi piere cheful de chiuleală. Mulţi liceeni au primit totul pe tavă şi tocmai de aceea nu le-a dat inima ghes la carte. Acum, când îi va costa şcoala, altfel îşi fac socotelile!

Nu-i nevoie să promovezi Bacalaureatul pentru a-ţi da seama, citind aceste ştiri juridice, că s-a exagerat afirmându-se că se va intra la facultate fără diplomă Bacalaureat. Colegiul e subordonat universităţii. Pot funcţiona ambele în aceeaşi clădire. Dar una-i să urmezi studiile universitare, alta-i să urmezi o formă de învăţământ terţiar nonuniversitar.

Vrei la facultate? Ţi se cere imediat… diploma de Bacalaureat!