Copiii sunt viitorul! Pentru că ei reprezintă şansa noastră la o veşnicie exercitată prin mandatar. Să zicem că avem un copil, propriu sau adoptat (sunt şi numeroase cupluri infertile!). Aşadar familia e completă! Unii ar zice că nu trăim degeaba. Bun! Acum ce facem? Îl lăsăm la voia sorţii? Sau căutăm să-l pregătim pentru viaţă (sperând că va “comite” mai puţine boacăne decât noi)?
Traiul costă. Ambii părinţi lucrează. Trag la jugul vieţii de proletar. Puţine mame îşi permit să stea acasă, până cresc copiii. Puţini pot angaja o bonă! Nici măcar una filipineză, plătită la negru. Aşa ajunge micuţul la creşă, dacă-i antepreşcolar (<3 ani) sau la grădiniţă. Nici aşa n-au toţi părinţii inima-mpăcată.
Cât ar fi de lăudată unitatea respectivă, tot se alege piticul nostru cu: boli de sezon, paraziţi (interni, externi), cu vreun ochi învineţit ori, dovadă a calităţii educaţiei căpătate, cu un limbaj colorat… de cartier. Mai şi plăteşti o treime din simbria lunară pentru asta!
Parcă ţi-ar conveni tot o bonă… E greu să alegi. Graiul de mahala, neglijenţa şi înclinaţiile cleptomane nu-s deloc rare… chiar la bone cu bune referinţe. Hai înapoi “la grădi” sau la creşă! Dar după cum există şcolari de nota 10, de nota 7 sau, spre disperarea părinţilor, corigenţi şi repetenţi, tot aşa există creşe bune şi submediocre. Cine dă note acestor unităţi de educaţie timpurie? ARACIP-ul!
Cum se procedează? Ne-o spune Ordinul nr. 3412/557/2013 al ministrului educaţiei şi al ministrului sănătăţii privind aprobarea Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a furnizorilor de educaţie timpurie antepreşcolară, publicat în “Monitorul Oficial” 244/2013.
La creşă…
În Epoca de Aur erau cam două categorii de copii (antepreşcolari): cei crescuţi de bunici şi cei “daţi la creşă”. Când, la atâtea năzbâtii, buneii îşi pierdeau răbdarea, ameninţarea supremă era: “Te duc la creşă!” Micuţul se potolea subit. La creşă era… cum era. Dar şi acolo au crescut destui copii!
De câţiva ani, avem o Agenţie Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), care îndeplineşte activitatea de evaluare externă, pentru:
– acordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie şi acreditării;
– evaluarea externă periodică a furnizorilor de educaţie timpurie antepreşcolară.
Evaluarea externă a furnizorilor de educaţie antepreşcolară se realizează în baza unor criterii, indicatori şi standarde de evaluare unice, pe ţară. În cadrul Metodologiei de evaluare instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a furnizorilor de educaţie timpurie antepreşcolară sunt definite:
– unităţile ce oferă servicii de educaţie timpurie antepreşcolară = creşele sau, după caz, grădiniţa ori centrul de zi, dacă includ şi grupe de educaţie antepreşcolară. Dacă se înfiinţează grupe de educaţie antepreşcolară în grădiniţă sau în centrul de zi, ele sunt considerate ca secţii ale unităţii respective;
– creşa = un serviciu de interes local (public sau privat) cu misiunea de a oferi, pe timpul zilei, servicii integrate de îngrijire, supraveghere şi educaţie timpurie copiilor de vârstă antepreşcolară.
Autorizarea şi acreditarea- prea dificile?
Cei care vor să deschidă o grădiniţă sau să o acrediteze spun că-s deja copleşiţi de puzderia formalităţilor necesare. La rândul lor, părinţii nu-şi doresc decât o calitate cât mai bună a îngrijirii şi educaţiei copiilor în creşe şi grădiniţe. Plus că trebuie respectată şi legislaţia comunitară. Cum să-i mulţumeşti pe toţi, neprejudiciind pe nimeni?! Simplu… Prin şi mai multă reglementare. Pardon, birocraţie!
ARACIP întocmeşte şi actualizează atât Registrul naţional al furnizorilor de educaţie timpurie antepreşcolară autorizaţi să funcţioneze provizoriu cât şi Registrul naţional al furnizorilor de educaţie timpurie antepreşcolară acreditaţi. Înscrierea furnizorilor de educaţie timpurie antepreşcolară în aceste registre are loc după emiterea Ordinului ministrului educaţiei naţionale de autorizare sau acreditare.
Greul cel mai greu va cădea pe umerii creşelor nou venite-n branşă! Autorizarea de funcţionare provizorie este obligatorie în cazul furnizorilor de educaţie timpurie antepreşcolară nou-înfiinţaţi, ca entităţi distincte de tip creşă, precum şi pentru grupele de copii nou-înfiinţate în cadrul grădiniţelor. Ea certifică respectarea standardelor minime de funcţionare de către furnizorii de educaţie, conferind dreptul de funcţionare provizorie şi de a înscrie copii.
Autorizarea de funcţionare provizorie va fi solicitată în maximum 30 de zile de la înfiinţarea creşei. În termen de 2 ani de la data înfiinţării, furnizorii de educaţie timpurie antepreşcolară autorizaţi au obligaţia de a solicita şi acreditarea. La urma urmelor, 2 ani este un răstimp suficient ca să îndeplineşti criteriile ce te despart de acreditare!
Dar nu înseamnă că, odată ce acreditarea a fost obţinută, directorii unităţilor de învăţământ antepreşcolar se pot culca pe-o ureche. Deloc! Fiindcă toţi furnizorii de educaţie se supun şi procedurii de evaluare periodică.
Vreau să înfiinţez o creşă…
Se rezolvă, dar pas cu pas! Cu multă alergătură şi răbdare. Dacă intenţionezi să obţii autorizarea de funcţionare provizorie, ca furnizor de educaţie timpurie antepreşcolară nou-înfiinţat, trebuie să depui la ARACIP o documentaţie diversă:
– cerere de demarare a procedurii de evaluare externă;
– raport de evaluare internă, în formatul stabilit de ARACIP, în concordanţă cu domeniile prevăzute în standardele naţionale de evaluare (capacitate instituţională, eficacitate educaţională, managementul calităţii);
– autorizaţia sanitară de funcţionare;
– autorizaţia privind securitatea şi sănătatea în muncă;
– avizul de securitate la incendiu (autorizaţia privind securitatea la incendiu);
– avizul conform prevăzut de HG 1252/2012 privind aprobarea Metodologiei de organizare şi funcţionare a creşelor şi altor unităţi de educaţie antepreşcolară;
– ordinul de plată a tarifului de evaluare.
Raportul de evaluare internă este înregistrat şi repartizat spre expertiză personalului ARACIP. Rezultatul expertizei va fi comunicat în termen de maximum 15 zile de la data înregistrării. Ce urmează mai departe?
Ghici! Cine vine-n vizită?
În vederea autorizării de funcţionare provizorie ori acreditării va avea loc o vizită de evaluare a creşei. Când să te aştepţi la musafiri? Vor sosi, de bună seamă, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii de declanşare a procedurii de evaluare externă.
Vizita de evaluare pentru autorizarea funcţionării provizorii va fi efectuată de către un colaborator extern al ARACIP, expert în evaluare şi acreditare.
Vizita de evaluare în vederea acreditării va fi efectuată de către o comisie (2-3 asemenea experţi, colaboratori externi ai ARACIP).
Vizita pentru autorizare ţine o zi. Vizita de acreditare va dura 2 zile, cu posibilitatea de prelungire (cu aprobarea Biroului executiv al ARACIP). Experţii vor verifica, pe de o parte, conformitatea datelor din raportul de evaluare internă depus la ARACIP cu situaţia reală iar, pe de altă parte, îndeplinirea standardelor de evaluare. Ei vor întocmi raportul de evaluare externă, pe care-l înaintează către ARACIP.
Birocraţie marca ARACIP
Una-i socoteala de acasă, alta-i cea din târg! Uneori pot interveni neconcordanţe între rapoartele de evaluare externă şi rapoartele de evaluare internă (depuse de către creşă). În acest caz va fi dispusă completarea sau refacerea raportului de evaluare externă, inclusiv prin completarea documentaţiei.
Experţii ARACIP validează raportul de evaluare externă întocmit şi-l înaintează Biroului executiv. Acolo, rapoartele de evaluare vor fi avizate şi analizate, ulterior fiind înaintate Consiliului ARACIP, spre aprobare.
La propunerea Consiliului ARACIP se va realiza, prin Ordin al ministrului educaţiei, acordarea ori neacordarea autorizaţiei de funcţionare provizorie sau a acreditării. În virtutea principiilor transparenţei, rapoartele de evaluare externă se publică pe site-ul agenţiei. După câtă vreme? În cel mult 30 de zile de la aprobare.
Ce se întâmplă, însă, dacă furnizorul de educaţie antepreşcolară nu a primit autorizaţia de funcţionare, respectiv acreditarea? Creşa ajunsă în această neplăcută situaţie va avea la dispoziţie un termen de maximum un an, spre remedierea tuturor lipsurilor.
Spre autorizare, se depune un nou raport de evaluare internă! Acesta, însă, va cuprinde doar informaţiile privind remedierea lipsurilor ce-au pricinuit, întâia oară, neacordarea autorizaţiei de funcţionare ori acreditării. E dificil? Să privim la jumătatea plină a paharului. Bine că nu trebuie luat totul de la zero!
După acreditare vine… reacreditarea
Ai o grădiniţă. Ai trecut prin furcile caudine ale autorizării şi ale acreditării. Credeai că ai scăpat de verificări? Nu chiar! Eşti obligat, ca furnizor de educaţie timpurie acreditat, să soliciţi, la 3 ani de la obţinerea acestui statut, declanşarea procedurilor de evaluare externă periodică. Aceasta e, în fapt, o reacreditare.
E clar! Birocraţia te ajunge pretutindeni. Dar nici fără să bagi mâna adânc în buzunar nu scapi! Fiindcă acreditarea presupune şi achitarea unui tarif special. Chiar dac-ai uitat să soliciţi evaluarea externă periodică (la 3 ani după acreditare), tot te vei trezi cu experţii la uşă. Ai grijă să-i primeşti cum se cuvine. Fiindcă te vor lua la bani mărunţi în ceea ce priveşte îndeplinirea standardelor!
După obţinerea acreditării sau reacreditării, mai are loc, o dată la 5 ani , şi-o evaluare externă a calităţii educaţiei. Începi deja să bănuieşti ceva? Da, şi aici se achită un tarif de evaluare periodică! În urma evaluării externe periodice a calităţii educaţiei, creşa va primi un calificativ. Se începe de la “Nesatisfăcător” şi se ajunge până la “Excelent” (garantat, asta se va întâmpla mai rar!).
La împlinirea termenului de solicitare a primei evaluări externe periodice, unitatea de educaţie acreditată poate alege între:
– solicitarea reacreditării;
– atestarea nivelului de calitate. E foarte bună şi aceasta. Numai să poţi obţine notă bună! Dacă primeşti calificativul „Satisfăcător”, unitatea (creşa) nu mai are obligaţia de a solicita reacreditarea, rămânând înscrisă-n Registrul furnizorilor de educaţie timpurie acreditaţi.
La primirea calificativului “Nesatisfăcător”, reacreditarea trebuie solicitată în maxim un an de la înaintarea cererii de evaluare externă periodică. Pentru cazul contrar, nu trebuie să fii profet spre a anticipa consecinţele: unitatea va fi eliminată din Registrul naţional al furnizorilor de educaţie antepreşcolară acreditaţi, fiind pierdut dreptul de a face înscrieri. Copiii? Vor fi transferaţi altor unităţi!
Încă o generaţie experimentală?
La evaluările periodice ale creşelor ori la cele efectuate pentru acreditare, pot participa, ca observatori, nu doar reprezentanţii inspectoratului şcolar şi ai autorităţilor publice sau locale, dar şi părinţii copiilor. Ei văd cel mai clar lucrurile. Sunt şi cei mai interesaţi să meargă totul strună!
Unităţile de educaţie antepreşcolară ce funcţionează legal în anul şcolar curent (2012-2013) se consideră acreditate. Se supun doar procedurilor de evaluare externă periodică, în urma cărora vor fi înscrise în Registrul furnizorilor de educaţie timpurie acreditaţi.
Deficienţele, în creşe şi grădiniţe, apar frecvent prin: necunoaşterea legislaţiei privind calitatea educaţiei, pregătirea redusă a personalului didactic, modelele educative învechite (nu se poate pune semnul egalităţii între căţeii lui Pavlov şi copii, aşa cum cred unii!), precaritatea dotării etc.
În domeniul managementului calităţii educaţiei antepreşcolarilor, roadele muncii depuse se coc foarte, foarte târziu, după minimum 10 ani. De aceea, acum noi suntem în măsură a evalua abia performanţele sistemului de educaţie timpurie aplicat în preajma anului 2000… privind la actualii adolescenţi.
“Cei 7 ani de acasă” nu intră numai în responsabilitatea părinţilor. Deşi, deseori, doar lor li se impută “reaua creştere” a copilului!
Sunt, oare, copiii de azi mai bine educaţi decât cei de odinioară? Rămâne să se pronunţe cititorul!