Negocierile dintre Marea Britanie şi Uniunea Europeană privind condiţiile în care va avea loc Brexitul rămân blocate la bani. Se discută mult despre un aşa-numit “Brexit dur”, sau cum ar arăta ieşirea britanicilor din UE fără un acord politic prealabil care să stabilească, în linii mari, relaţiile ulterioare.

Aşa cum am mai arătat şi în alte articole postate pe lexcafe, discuţiile au început în această vară, în luna iunie, şi ar urma să dureze până în martie 2019, când Marea Britanie trebuie să iasă din UE conform clauzelor Articolului 50 al Tratatului de la Lisabona.

Cuvântul cheie este, însă, predictibilitatea. Chiar dacă mai este un an şi jumătate până Brexit, condiţiile din jurul acestui eveniment ar trebui cunoscute cu mult timp înainte. Un “Brexit dur” ar însemna ca firmele, băncile şi oamenii să nu ştie din timp cu ce vor avea de-a face din 2019 încolo în relaţia cu Marea Britanie.

Cetăţenii din celelalte 27 de state UE care locuiesc în Marea Britanie, în număr de peste 3,5 milioane, să nu ştie ce drepturi vor avea, ei şi familiile lor, după Brexit; britanicii care stau în UE, peste 1,2 milioane, la fel. Firmele, companiile şi băncile să nu ştie în ce condiţii vor putea face afaceri, dacă vor fi introduse taxe vamale sau nu, cât vor costa importurile şi exporturile cu Marea Britanie.

Politica de apărare comună a UE ar fi şi ea cufundată în incertitudine dacă Londra şi Bruxellesul nu vor ajunge la un consens.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.