Traficul și consumul ilicit de droguri, motiv de sesizare a ÎCCJ


Un flagel care ucide fără milă este consumul de droguri. În lume aproximativ 200 de milioane de oameni consumă droguri cel puțin o dată pe an, iar dintre aceștia 25 de milioane sunt considerați a fi dependenți de droguri. Decesele în rândul consumatorilor de droguri sunt de 200.000 persoane care mor din cauza bolilor legate de droguri.

Cei mai vulnerabili la consumul de droguri sunt tinerii care nu realizează la ce pericol se expun și cad în capcana nemiloasă a stupefiantelor din curiozitate, din dorința de a încerca ceva nou, pentru că este „la modă”, din teribilism, din cauza presiunii anturajului sau pentru a uita anumite probleme cu care se confruntă. Dependența pe care o dau aceste substanțe schimbă viața consumatorilor de droguri care ajung să facă absolut orice pentru a-și primi doza fără de care mulți intră în sevraj.

Pentru a preveni acest fenomen autoritățile se implică în combaterea fenomenului încercând să stopeze traficul ilicit de droguri.

Ce prevede legea cu privire la infracțiunea de trafic și consum ilicit de droguri?

Știrile juridice arată că această infracțiune face obiectul legii 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Legiuitorul a stabilit la art. 2 alin. 1 din legea 143/2000 că se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea sau orice operațiuni privind  circulația drogurilor de risc, fără drept. Alineatul 2 al articolului 2 prevede că dacă faptele enumerate mai sus au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Problema care a necesitat sesizarea ÎCCJ a fost aceea de a se lămuri dacă acțiunea ce constituie elementul material a infracțiunii de mai sus, dar care are ca obiect droguri de  risc și de mare risc, realizează conținutul constitutiv al unei infracțiuni unice continuate sau complexe sau al unui concurs de infracțiuni.

Caz practic

În martie 2016 inculpatul F.A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a trei infracțiuni de trafic de droguri de risc prevăzute de art. 2 alin. 1 din legea 143/2000 și a unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art 2 alin. 1 și 2 din legea 143/2000. S-a reținut un concurs real motivat de faptul că la 6 mai 2015 inculpatul i-a vândut colaboratorului sub acoperire diferite cantități de canabis (drog de risc) și la 26 mai 2015 a vândut aceleiași persoane comprimate MDMA (drog de mare risc).  La 3 martie 2016 cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la F.A. a fost depistat că deținea canabis în vederea vânzării.

Tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptelor lui F.A.,  într-o singură infracțiune de trafic de droguri în formă continuată prevăzută de art 2 alin. 1 și 2 din legea 143/2000. Deși s-au reținut prin actul de sesizare al instanței mai multe infracțiuni, tribunalul a apreciat că faptele din 26 mai 2015 reprezintă un act material unic, în formă continuată, al cărei conținut este format din trei acte materiale comise la datele de 6 mai 2015, 26 mai 2015 și 3 martie 2016.

Instanța de fond l-a condamnat la 2 ani și 8 luni de închisoare cu suspendare sub supraveghere pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. Împotriva acestei sentințe inculpatul și parchetul au formulat apel, în cadrul căruia a fost sesizată ÎCCJ pentru a clarifica dacă prezenta infracțiune reprezintă conținutul constitutiv al unei infracțiuni unice continuate sau complexe sau al unui concurs de infracțiuni.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 3/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 259 din 13 aprilie 2017. ÎCCJ a analizat modul de redactare a articolului care incriminează traficul și consumul ilicit de droguri și constată că alineatul 1 reglementează elementele de tipicitate ale acestei infracțiuni conturând latura obiectivă și subiectivă, obiectul infracțiunii și sancțiunea, constituind forma de bază a acestei infracțiuni.

Alineatul 2 al acestui text de lege face trimitere la alineatul 1 și din modul în care este redactat nu definește o infracțiune în sine, ci reprezintă forma agravantă a infracțiunii de la alineatul 1. Diferența între cele două este dată de limitele pedepsei care în cazul infracțiunii în formă agravantă sunt majorate ținând cont de gradul de pericol social sporit. Dispozițiile alineatului 2 nu pot funcționa independent, ca o infracțiune de sine stătătoare, ci doar în strânsă legătură cu textul reglementat la alineatul 1.

 Știrile juridice arată că ne aflăm în fața unei acțiuni unice, chiar dacă aceasta vizează mai multe categorii de substanțe aflate sub control național, pentru că nu sunt îndeplinite condițiile concursului real de infracțiuni, pentru că această formă de pluralitate presupune existența a cel puțin două infracțiuni săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Totodată, ne aflăm în fața unui concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni, aspect neîntrunit de fapta de trafic ilicit de droguri.

Nu ne aflăm în prezentul caz nici în fața unui concurs formal de infracțiuni, adică atunci când o acțiune sau o inacțiune săvârșită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai multor infracțiuni.

În concluzie, ÎCCJ a admis sesizarea și a stabilit că în interpretarea prevederilor art. 2 din legea 143/2000 săvârșirea în aceeași împrejurare, a unei singure acțiuni dintre cele enumerate în alineatul 1 care are ca obiect droguri de risc și droguri de mare risc, reprezintă o infracțiune simplă, deoarece natura diferită a substanțelor stupefiante nu modifică unitatea infracțiunii de trafic de droguri.