Supravegherea tehnica numai in cadrul urmaririi penale. O scapare sau o noua viziune?


urmarire pen

Numărul unu în materie de noutăţi legislative rămâne, evident, dezbaterea noilor coduri în materie penală. De curând, o mai pronunţată controversă  s-a concretizat pe marginea momentului în care pot fi dispuse  măsurile de interceptare a convorbirilor telefonice, de înregistrare ambientală, susţinându-se că modul în care Noul Cod de procedură penală reglementează aceste metode de investigaţie a procesului penal favorizează făptuitorul. Care sunt exact aceste metode de supraveghere tehnică şi care este schimbarea de viziune adusă de noua lege, vedem în continuare.

 

Care sunt metodele de supraveghere tehnică şi în ce constau

 

Aceste detalii poliţieneşti ne fascinează, se pare, într-un mod bizar. Dacă stăm să ne gândim, extrem de multe filme şi seriale de top ale momentului au ca eroi poliţişti, investigatori sau detectivi. Este de lăudat preocuparea noastră despre cum este înfăptuit actul de justiţie în materie penală, însă dreptul penal şi procedura sa ar trebui să ne intereseze şi din alt punct de vedere. În această materie, statului îi este recunoscut dreptul de a îngrădi dreptul la libertate sau la viaţă privată a individului, nu doar pentru a sancţiona o infracţiune, ci şi pentru a o descoperi, ceea ce înseamnă că, în cursul urmăririi penale, şi o persoană suspectă, dar nevinovată, poate fi arestată preventiv, telefoanele îi pot fi puse sub ascultare, etc. Din aceste motive, legea penală trebuie să fie mereu sub ochii necruţători ai publicului, veşnic discutată şi disputată.

Articolele din Codul de procedură penală ce ne interesează aici sunt 138-146. Metodele de supraveghere tehnică pe care organele de urmărire penală le pot utiliza în cercetările lor sunt:

  • Interceptarea comunicaţiilor şi a oricărui tip de comunicare la distanţă (telefonice, electronice, etc.);
  • Accesul la un sistem informatic;
  • Supravegherea video, audio şi prin mijloace tehnice (aici intră înregistrările ambientale din locuinţe şi nu numai);
  • Localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice (GPS);
  • Obţinerea de date privind tranzacţiile financiare ale unei persoane.

Aceste mijloace probatorii vor fi dispuse de judecătorul de drepturi şi libertăţi, la propunerea procurorului, când există o suspiciune cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni dacă:

  • Probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau un alt mod ar presupune dificultăţi deosebite în desfăşurarea anchetei;
  • Există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare;

Aşadar, se insistă pe subsidiaritatea acestor metode; dacă alte metode de obţinere a probelor au fost disponibile, se poate constata faptul că procedura a fost viciată, iar probele obţinute prin mijloacele de supraveghere tehnică folosite cu încălcarea acestor reguli nu vor putea fi folosite în proces (chiar dacă ar fi adus dovezi indubitabile cu privire la săvârşirea infracţiunii!).

Un alt aspect de menţionat este faptul că aceste mijloace probatorii pot fi folosite numai în investigarea unor anumite infracţiuni: cele contra securităţii naţionale, trafic de droguri şi de persoane, acte de terorism, de spălare de bani şi falsificare de monede şi alte valori, şantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, corupţie, infracţiuni contra intereselor financiare ale UE, infracţiuni săvârşite prin sisteme informatice sau mijloace de comunicaţii electronice, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

Însă, dacă persoana vătămată solicită judecătorului autorizarea interceptărilor comunicaţiilor sau înregistrării acestora, ori a oricăror comunicări prin orice mijloc de comunicare în cazul altor infracţiuni decât cele enumerate mai sus, se vor putea autoriza interceptările pentru orice altă infracţiune, dacă cererea este aprobată.

În ceea ce priveşte durata măsurilor, mandatul de supraveghere tehnică se emite pe o perioadă de 30 de zile; la solicitarea motivată a procurorului, judecătorul de drepturi şi libertăţi va prelungi mandatul pentru încă 30 de zile. Durata totală a acestor măsuri ce privesc aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă nu poate depăşi, în aceeaşi cauză, 6 luni, respectiv 120 de zile pentru măsurile de supraveghere video, audio sau prin fotografiere în spaţii private.

În mod excepţional, în caz de extremă urgenţă, procurorul poate să dispună el, fără autorizarea judecătorului, utilizarea acestor mijloace pentru maximum 48 de ore; însă, măsura trebuie să fie confirmată, ulterior, de judecător, în caz contrar procurorul fiind nevoit să distrugă înregistrările efectuate.

Ca un aspect bine de ştiut: înregistrările pe care o parte le-ar efectua vor putea fi folosite ca şi mijloace de probă numai dacă privesc propriile convorbiri sau convorbiri pe care acestea le-au purtat cu anumite persoane. Aşadar, dacă noi obţinem – prin varii metode – o înregistrare ambientală a discuţiei a două persoane, la care noi nu am fost parte, înregistrarea nu va putea fi folosită ca probă.

 

Controversă: în ce moment se poate elibera mandatul de supraveghere tehnică?

 

Printre neajunsurile Noului Cod de procedură penală despre care s-a tot vorbit în ultima perioadă, unul dintre ele se referă la aceste metode de supraveghere tehnică. Mai exact, conform articolului 140, mandatul de supraveghere poate fi eliberat doar în timpul urmăririi penale, spre deosebire de situaţia din vechea reglementare, în care interceptările puteau fi folosite şi în timpul actelor premegătoare, înainte de începerea urmăririi penale. Vocile critice susţin că această modificare este de natură să avantajeze suspecţii; începerea urmăririi penale este comunicată celui pus sub urmărire penală, iar dacă aceste măsuri pot fi dispuse numai în timpul urmăririi penale, practic, aceştia vor cunoaşte momentul în care se poate aştepta să fie supravegheat în acest mod. Au existat cereri adresate legiuitorului pentru a modifica de îndată această situaţie, însă OUG 3/2014 privind unele măsuri de implementare a Codului ce poate fi consulată în Monitorul Oficial din 7 februarie 2014 sau în orice program legislativ) nu a modificat articolul de faţă. Neglijenţă a legiuitorului sau altceva?

Însă, dacă analizăm dispoziţiile Noului Cod per ansamblu, coroborat, vom vedea că această opinie este una neinformată, deoarece şi începerea urmăririi penale este gândită altfel acum. Articolul 305 stabileşte că regula este, acum, începerea urmăririi penale cu privire la faptă. Ce înseamnă acest lucru? Odată ce organele de urmărire penală sunt sesizate cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală (prin denunţ, plângere sau plângere prealabilă), dacă se constată că nu există vreunul din cazurile care împiedică exercitarea urmăririi penale (prevăzute în articolul 16), se va dispune începerea urmăririi penale.

Alta era situaţia conform vechii reglementări: după ce organul de urmărire penală era sesizat, actul de sesizare în sine nu era suficient pentru a dispune începerea urmăririi penale. Era nevoie de strângerea unor minime indicii şi probe, în cadrul actelor premergătoare. Regula era faptul că urmărirea penală se începea cu privire la persoană, adică atunci când deja s-a identificat un suspect, şi nu cu privire la fapta în sine – atunci când, de exemplu, se cunoaştea că la o anumită oră, pe o anumită stradă, s-a comis o infracţiune de furt. Ori, în noua reglementare, aceasta este regula; urmărirea penală se va începe cu privire la faptă, ceea ce înseamnă că fostele acte premergătoare au fost acum incluse în faza de urmărire penală.

Urmărirea cu privire la faptă va fi transformată în urmărire cu privire la persoană, în momentul când există suficiente indicii cu privire la un anumită persoană. Abia în acel moment, logic, i se va comunica acestuia că este pus sub urmărire penală. Însă, până în acel moment, este posibil ca el, alături de alţii, să fi fost deja supuşi supravegherii tehnice. Concluzie? Situaţia este, aproximativ, aceeaşi, iar toate aceste controverse vin din neinformare. Mai mult, poate că dispariţia actelor premergătoare şi includerea acestora în urmărirea penală este o idee bună, deoarece în acea etapă ce precedea urmărirea penală, sub vechea lege, era mai dificil să se ţină evidenţa legalităţii metodelor folosite. Actul de începere a urmăririi penale oficializează, în schimb, activitatea organelor de urmărire penală şi o face mai uşor de controlat.

Aşadar, este bine să ne stabilim, ca plan de dezvoltare personală, să nu acceptăm”de bune” toate opiniile care circulă în presă, mai ales când privesc aspecte foarte tehnice, cum ar fi legea penală. Nu de alta, însă, de multe ori, capcana dezinformării este imediat după colţ.