Zi de zi, la colţ de stradă, la gura de metrou, în autobuze sau tramvaie, întâlnim persoane care ne solicită ajutor material sau financiar.

Ce are de spus Codul Penal despre această îndeletnicire?

Codul Penal aşează cerşetoria în rândul infracţiunilor care aduc atingere relaţiilor privind convieţuirea socială.

Potrivit art. 326 din Codul Penal, cerşetoria este fapta persoanei care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material. Cerşetoria se pedepseşte cu inchisoare de la o lună la 3 ani.

Aşadar, în primul rând, pentru a se considera că a săvârşit infracţiunea de cerşetorie, persoana trebuie să aibă capacitatea de a munci.

Nu se încadrează în această categorie persoanele cu dizabilităţi sau care suferă de anumite afecţiuni psihice sau fizice, care nu le permit să-şi găsească un loc de muncă.

Aceste probleme nu trebuie însă inventate, cum adesea se practică.

În al doilea rând, pentru a fi privită ca infracţiune, fapta trebuie să aibă un caracter repetat. Nu este suficient să se întâmple o singură dată, ci este necesar ca aceasta să se repete, să devină o îndeletnicire.

În al treilea rând, trebuie observat contextul in care s-a săvârşit fapta.

De pildă, potrivit art. 20 alin 1 din Legea 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane: „Persoana supusă traficului de persoane care a săvârşit, ca urmare a exploatării sale, infracţiunea de prostituţie sau cea de cerşetorie, nu se pedepseşte pentru aceste infracţiuni”.

Povestea lui Ionică

Ionică era un băieţandru pe la vreo 9-10 ani, ager la minte şi bun de gură.

În mod normal, ca orice copil de vârsta lui, Ionică ar fi trebuit să meargă la şcoală, să petreacă timp cu prietenii şi să descopere tot felul de activităţi care îi fac plăcere.

Doar că Ionică nu era un copil ca toţi ceilalţi, el avea alte îndeletniciri. Fusese crescut şi educat în spiritul unei vieţi mai practice.

„Şcoala nu foloseşte la nimic, tu trebuie să te zbaţi pentru a întreţine familia”, îi spunea tatăl băiatului, înainte de a-l trimite la cerşit.

Aşa că, zi de zi, Ionică mergea în locurile stabilite de tatăl său, îmbrăcat cu haine jerpelite pentru a impresiona, cerşind ajutor financiar şi material.

Odată cu trecerea timpului, Ionică a început să se simtă confortabil în noua sa „funcţie”, mai ales că aduna o grămadă de bani.

„Profitabilă afacere! E simplu ca bună-ziua”, se gândea tatăl băiatului.

Ce spune legea 272/2004 despre astfel de poveşti?

Potrivit art. 132 din legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, îndemnul ori înlesnirea practicării cerşetoriei de către un minor sau tragerea de foloase de pe urma practicării cerşetoriei se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani. Dacă fapta este săvârşită de un părinte sau de reprezentantul legal al minorului, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.

De asemenea, recrutarea ori constrângerea unui minor la cerşetorie se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Dacă fapta este săvârşită de un părinte sau de reprezentantul legal al minorului, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Conform art. 133 din legea menţionată, fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material sau financiar, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Fiecare avem în drumul nostru un Ionică. Dincolo de ceea ce fac autorităţile în acest sens, este importantă atitudinea pe care o avem faţă de această practică.

Cerşetoria este o infracţiune pe care trebuie să o tratam în consecinţă!