Modul de contestare a măsurilor asigurătorii în procesul penal, motiv de dezbatere la CCR


justititie3
Tot mai des vedem cum în cazul anumitor persoane se dispun măsuri asigurătorii, cum ar fi sechestrul, poprirea sau confiscarea specială în scopul de a se evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor. Organele care pot lua aceste măsuri asigurătorii sunt procurorul (în cadrul urmăririi penale), judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată din oficiu sau la cererea procurorului în cadrul camerei preliminarii sau a judecății.

Legea prevede că împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire, pot face contestație suspectul sau inculpatul sau orice altă persoană interesată, în 3 zile de la comunicarea ordonanței de luare a măsurii sau de la aducerea acesteia la îndeplinire. Contestația se depune la judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța care ar fi competentă să judece fondul cauzei. Rețineți că această contestație nu este suspensivă de executare (nu oprește punerea în executare a măsurii asigurătorii).

Contestația se va soluționa în camera de consiliu și va fi citat cel care a formulat contestația urmând a se pronunța o încheiere motivată care este definitivă. La judecarea contestației participarea procurorului este obligatorie. După 48 de ore de la soluționare, dosarul se restituie procurorului.

Textul de lege care a determinat sesizarea CCR pe motiv de neconstituționalitate se referă la faptul că împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, procurorul, suspectul sau inculpatul sau altă persoană interesată poate face contestație la acest judecător sau la instanță în 3 zile de la data punerii în executare a măsurii.

Contestația împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii nu va suspenda punerea în executare a acesteia și se va soluționa, în 5 zile de la înregistrarea acesteia, în ședință publică prin încheiere motivată. Părțile vor fi citate, iar participarea procurorului este obligatorie.

Care au fost motivele privind neconstituționalitatea?

Autorul excepției consideră că prevederile legale de mai sus ar încălca accesul liber la justiție, pentru că nu prevăd posibilitatea contestației și împotriva măsurii asigurătorii dispuse de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată. În plus, se încalcă garantarea dreptului la apărare și interdicția confiscării averii dobândite licit.

Jurisprudența CEDO consideră că măsura confiscării extinse se ia de către instanța de judecată atunci când consideră că bunurile supuse confiscării provin din activități infracționale și instanța ajunge la această concluzie în urma unei analize în cadrul căreia persoanele în cauză au acces la dosar, pot propune probe și se pot apăra corespunzător. Or, în actuala reglementare a Codului de procedură penală, persoanele aflate în această situație sunt lipsite de mijloacele procedurale de apărare împotriva măsurii confiscării. Sunt cazuri în care măsura asigurătorie se ia asupra bunurilor care aparțin altor persoane decât inculpatul sau suspectul, persoane care, dacă nu pot face contestație, nu pot proba caracterul licit al bunurilor confiscate.

Ce a decis CCR?

CCR a pronunțat Decizia 24/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 276 din 12 aprilie 2016. CCR a constatat că textul de lege criticat prevede că, în 3 zile de la data punerii în executare a măsurii asigurătorii, se poate face contestație doar împotriva modului de aducere la îndeplinire a acesteia. Dacă se dorește contestarea legalității și temeiniciei acestei măsuri poate fi contestată doar odată cu fondul.

Această reglementare are inconveniente în sensul că dacă măsura asigurătorie a fost luată în apel, atunci contestația nu se va mai putea face, pentru că nu mai există altă cale de atac după apel, în cazul de față. Practic, într-o astfel de situație în care măsura asigurătorie este dispusă de instanța care soluționează apelul, este îngrădit accesul la justiție al inculpatului, persoanei responsabile civilmente sau al altor persoane interesate, pentru că hotărârea pronunțată în apel este definitivă neputând fi atacată.

Prin măsura sechestrului, proprietarul pierde dreptul de a înstrăina bunurile sau de a le greva cu sarcini pe toată durata procesului penal până la soluționarea definitivă a cauzei. Știrile juridice arată că CCR consideră că se impune ca legiuitorul să reglementeze o cale de atac de care să poată beneficia cei implicați ale căror bunuri sunt supuse unei măsuri asigurătorii în scopul de a putea fi protejată și garantată proprietatea.

În concluzie, CCR a admis excepția de neconstituționalitate, a constatat că textul de lege supus dezbaterii este neconstituțional încălcând principiile legii fundamentale.

Ce-i de făcut?

Legiuitorul are 45 de zile la dispoziție de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial pentru a modifica acest articol din Codul de procedură penală, în sensul de a stabili o cale de atac separată împotriva încheierii prin care a fost luată măsura asigurătorie de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de fond, fie la fond, fie în apel. Pe durata celor 45 de zile, textul de lege care a fost declarat ca fiind neconstituțional este suspendat de drept.

Încă un text de lege din Codul de procedură penală se înscrie în galeria numeroaselor prevederi ale acestuia pe care CCR le-a catalogat ca fiind neconstituționale. Poate că, dacă autorii Codului, ar fi măsurat de zece ori și ar tăiat o dată, nu s-a fi ajuns la această situație!