Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod penal instituţia aplicării legii penale mai favorabile a creat unele probleme care au necesitat interverţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru lămurirea acestora. În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei se prevede faptul că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim. Aceste dispoziţii sunt reglementate în legislaţie în art. 6 alin. 1) C. penal şi a făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Ce s-a invocat în susţinerea excepţiei?
Se arată că textul de lege menţionat încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la retroactivitatea legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Astfel, conţinutul reglementării criticate are în vedere doar ipoteza unităţii infracţionale, nu şi pe cea a pluralităţii de infracţiuni, în speţă, cea a concursului. De aceea, în măsura în care dispoziţiile contestate permit aplicarea regulilor concursului de infracţiuni potrivit legii noi, faţă de o situaţie născută anterior intrării sale în vigoare, atunci acestea sunt neconstituţionale, întrucât permit aplicarea retroactivă a unor prevederi legale mai puţin favorabile, respectiv tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni în cazul infracţiunilor definitiv judecate până la data de 1 februarie 2014.
Se apreciază că dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Codul penal sunt neconstituţionale în măsura în care permit aplicarea regulilor concursului de infracţiuni potrivit legii noi, faţă de o instituţie născută şi judecată definitiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, întrucât aceasta echivalează cu o aplicare retroactivă a unor prevederi legale mai puţin favorabile. Procedând astfel, se încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.
Motivarea Curţii Constituţionale
Curtea a reţinut că, în ce priveşte legea penală mai favorabilă, instanţa de contencios constituţional a statuat cu valoare de principiu că o normă din Codul penal este compatibilă cu Legea fundamentală câtă vreme nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Legea penală mai favorabilă se determină prin compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii mai favorabile şi, în final, aplicarea acesteia în ansamblu, sens în care legile se compară, dar nu se combină. O combinare a dispoziţiilor mai favorabile dintre două legi succesive este hibridă şi duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex tertia), consecinţă inadmisibilă, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu le revine, intrând în sfera de competenţă constituţională a legiuitorului.
Ştirile juridice arată că o atare concluzie nu neagă principiul aplicării legii penale mai favorabile care urmează a fi incident, însă nu prin combinarea dispoziţiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voinţa legiuitorului care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod şi nicidecum dispoziţii ori instituţii autonome. Altfel spus, în caz de tranziţie, judecătorul este ţinut de aplicarea legii penale mai favorabile, în ansamblu, fapt justificat prin aceea că nu trebuie să ignore viziunea fie preponderent represivă, aşa cum este cazul Codului penal din 1969, fie preponderent preventivă, aşa cum este cazul actualului Cod penal. Din aceste motive excepţia a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 419/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 617/2016.
Ca şi concluzie instanţa de contencios constituţional a statuat cu valoare de principiu că o normă din Codul penal este compatibilă cu Legea fundamentală câtă vreme nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.