Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că pentru a intra sub incidența prevederilor art. 5 alin. 1 din Legea concurenței nr. 21/1996 şi art. 101 alin. 1 TFUE orice restrângere a concurenței trebuie să fie apreciabilă, adică să aibă un caracter semnificativ, sarcina probei acestui caracter semnificativ revenind autorității de concurență care, în acest scop, trebuie să definească piaţa relevantă şi să stabilească cotele pe această piaţă ale părţilor participante la înţelegere.

De asemenea, întreprinderilor care invocă beneficiul art. 101 alin.(3) din TFUE, respectiv al prevederilor art. 8 din Legea concurenţei, le revine sarcina de a dovedi că sunt îndeplinite condiţiile aplicării acestui beneficiu. În speță, în condiţiile în care dezlegarea chestiunilor litigioase ale unei cauze de concurenţă implică o analiză complexă economico-juridică, respingerea de către instanţa de fond, ca neconcludentă, a probei cu expertiza de specialitate menită să servească în analiza motivelor cererii introductive, combinată cu înlăturarea unora dintre aceste motive fără o argumentare pe fond, reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil al părţii reclamante, vătămarea produsă acesteia atrăgând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5. din Codul de procedură civilă.

(Decizia nr. 4050 din 13 decembrie 2018 pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție)

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.