justitie1(1)
Din nou, Codul de procedură penală a fost chemat la apel în fața CCR pentru a se judeca o nouă excepție de neconstituționalitate. De data aceasta excepția invocată s-a referit la faptul că cererea de recuzare a procurorului este soluționată de procurorul ierarhic superior, iar autorul excepției consideră că acest aspect încalcă accesul liber la justiție, prevederile constituționale privind poliția instanțelor, cele referitoare la rolul și structura Consiliului Superior al Magistraturii și cele privind deciziile Curții Constituționale.

Ce prevede Codul de procedură penală cu privire la recuzare?

Legea prevede că, în tot cursul procesului penal, asupra abținerii sau recuzării procurorului se pronunță procurorul ierarhic superior. Declarația de abținere sau cererea de recuzare se adresează, sub sancțiunea inadmisibilității, procurorului ierarhic superior. Rețineți că inadmisibilitatea se constată de procurorul, judecătorul sau completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare.

Regula este că procurorul ierarhic superior soluționează cererea în 48 de ore pronunțându-se prin ordonanță care nu este supusă niciunei căi de atac. Totodată, procurorul recuzat poate participa la soluționarea cererii cu privire la măsura preventivă și poate efectua acte sau poate dispune măsuri care justifică urgența. În situația în care se admite cererea de abținere sau de recuzare, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite sau măsurile dispuse se mențin.

Ce a decis CCR?

CCR a pronunțat Decizia 625/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 107 din 7 februarie 2017. Știrile juridice prevăd că persoana incompatibilă (judecătorul) are obligația de a formula declarație de abținere imediat ce a luat la cunoștință de cazul de incompatibilitate. Dacă persoana incompatibilă nu formulează cererea de abținere, atunci oricare dintre părți poate cere recuzarea judecătorului.

Cercetarea și judecarea cererii de recuzare are un obiect distinct de cel al procesului penal în care este implicat cel recuzat. În cadrul acestei proceduri de soluționare a recuzării nu se discută fondul procesului, nu se administrează probe, reprezintă un incident procedural invocat de părțile din cadrul procesului penal. Recuzarea organelor judiciare este un drept al părților prin care aceștia au garanția că vor avea parte de o judecată imparțială.

În vechiul Cod de procedură penală, recuzarea procurorului, magistratului-asistent, grefierului se soluționau de un al judecător în ședință secretă. În actuala reglementare, apare o distincție în cazul recuzării: de exemplu, pentru magistratul-asistent cererea de recuzare este soluționată de completul de judecată, pentru grefier de judecătorul de drepturi și libertăți, de judecătorul de cameră preliminară sau de completul de judecată.

Cu privire la recuzarea procurorului, legea nu distinge între procedura soluționării cererii de recuzare a procurorului în funcție de momentul formulării acesteia, dar specifică faptul că procurorul ierarhic superior este cel care se pronunță asupra acestei recuzări. Aceste dispoziții legale înlătură competența instanței judecătorești să se pronunțe asupra acestui incident procedural fiind lăsat exclusiv în competența procurorului ierarhic superior. În plus, actuala reglementare nu oferă posibilitatea celui interesat să conteste în fața unei instanțe judecătorești ordonanța procurorului ierarhic superior prin care se soluționează cererea de recuzare a procurorului de ședință.

Prin faptul că cererea de recuzare formulată în cursul judecății este în sarcina procurorului ierarhic superior se creează un cadru al înfăptuirii justiției ce încalcă dispozițiile constituționale conform cărora justiția se realizează prin ÎCCJ și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

Faptul că procurorul ierarhic superior are competența să analizeze și să stabilească în ce măsură actele îndeplinite sau măsurile dispuse de judecător sau în fața acestuia până la data admiterii cererii de recuzarea se mențin, se ajunge la cazuri în care acesta exercită atribuții ce țin de competența exclusivă a unei instanțe de judecată. Se poate ajunge la cazuri în care procurorul ierarhic superior să cenzureze activitatea judecătorului care s-a pronunțat deja.

Există faza de urmărire penală și judecata în fond. Pe lângă acestea, legea a reglementat două faze judiciare noi supuse jurisdicției judecătorului de drepturi și libertăți și celui de cameră preliminară care au loc în fața unuia sau mai multor judecători care funcționează în cadrul unei instanțe de judecată.

CCR consideră că procurorul ierarhic superior nu poate fără să încalce prevederile constituționale să soluționeze cererea de recuzare a procurorului formulată în faza camerei preliminare sau în fața judecătorului de drepturi și libertăți. Noutățile legislative prevăd că această atribuție îi revine judecătorului.

Ținând cont de argumentele expuse mai sus, CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că textul de lege care prevede că asupra cererii de recuzare a procurorului formulată în faza de judecată, în faza camerei preliminare sau în fața judecătorului de drepturi și libertăți se pronunță procurorul ierarhic superior, este neconstituțional.

Actuala excepție de neconstituționalitate admisă, se înscrie în lungul șir de excepții cu care Codul de procedură penală se poate mândri. Acest Cod cuprinde o serie de texte de lege care sunt contrare Constituției și acordă mai multe drepturi unor părți din cadrul procesului penal în timp ce altora mai puține sau deloc.

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.