Determinarea maximului special al pedepselor pentru infracțiunile cu consecințe deosebit de grave


delapidareDelapidarea este o infracțiune care se regăsește atât în vechiul, cât și în noul Cod Penal, însă, limitele pedepsei s-au redus drastic în actuala legislație. Având în vedere frecvența și ușurința cu care tot mai multe persoane din mediul public și privat au săvârșit această infracțiune și s-au îmbogățit pe căi ilicite creând prejudicii imense altor persoane sau statului, se impuneau anumite modificări în forma actuală a codului.

Atât Codul Penal din 1969, cât și cel din 2009 au definit identic delapidarea ca fiind fapta de însușire, folosire și traficare de către un funcționar public, în interesul său sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează. În vechea legislație pedeapsa era de 1 la 15 ani și dacă fapta avea consecințe deosebit de grave pedeapsa se mărea de la 10 la 20 de ani. În forma actuală pedeapsa este de la 2 la 7 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică.

Noțiunea de „consecințe deosebit de grave” pe care le poate produce o infracțiune au semnificații juridice diferite în cele două reglementări. Astfel, în vechiul Cod Penal dacă se crea o pagubă mai mare de 200.000 lei, fapta avea consecințe deosebit de grave, pe când în actuala reglementare trebuie ca paguba materială să fie mai mare de 2.000.000 lei pentru a vorbi de consecințe deosebit de grave.

Noutățile legislative ale noului Cod Penal au dispus conform art. 309 că, dacă delapidarea produce consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se vor majora cu jumătate. Noul Cod Penal a prevăzut că se va aplica legea penală mai favorabilă după judecarea cauzei, în sensul în care după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă, se reduce la acest maxim.

O problemă de drept cu care s-au confruntat instanțele de judecată a fost aceea a aplicării legii penale mai favorabile asupra modului în care se va determina maximul special potrivit noului Cod Penal, în cazul săvârșirii infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave conform vechiului Cod Penal, infracțiune pentru care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă, dacă prejudiciul produs de infracțiune este potrivit noului Cod Penal sub pragul de 2.000.000 lei.

Caz practic

În perioada 3 septembrie 1998-19 martie 1999, P.F., în calitate de director economic al sucursalei unei bănci, împreună cu directorul economic al aceleiași sucursale, au cauzat băncii un prejudiciu de 1.213.431,57 lei prin acordarea de credite aparente și prin emiterea unor ordine de plată pentru 6 societăți comerciale fără să respecte normele și procedurile bancare și fără să existe garanții și documente necesare acordării creditelor. Pentru această faptă de delapidare, P.F. a fost condamnat la 8 ani de închisoare cu executare.

Împotriva acestei sentințe, P.F. a formulat în august 2014 în fața tribunalului contestație la executare, solicitând să se i se aplice legea penală mai favorabilă a noului Cod Penal, în contextul în care prejudiciul cauzat de el este sub pragul de 2.000.000 lei prevăzut de actuala legislație și maximul pedepsei pentru delapidare este în prezent de 7 ani de închisoare. Instanța i-a admis contestația la executare și a considerat că i se poate aplica legea penală mai favorabilă, astfel încât a redus pedeapsa de la 8 ani de închisoare la 7 ani cât este maximul special al delapidării conform noului Cod Penal.

Nemulțumit, P.F. a formulat în noiembrie 2014 o nouă contestație în fața curții de apel, în cadrul căreia a fost sesizată ÎCCJ pentru a specifica modul în care se va aplica legea penală mai favorabilă în cazul lui P.F. și cum se va stabili maximul special al infracțiunii de delapidare, în contextul în care prejudiciul produs de acesta este sub pragul prevăzut de actualul Cod Penal.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a constatat că practica instanțelor este neunitară cu privire la acest aspect, astfel încât se impunea lămurirea acestei chestiuni de drept, pe care a tranșat-o prin Decizia 12/2015 publicată în Monitorul Oficial 409 din 10 iunie 2015.

ÎCCJ a considerat că pentru cauzele judecate definitiv înainte de intrarea în vigoare a noului Cod Penal pentru a se determina legea penală mai favorabilă, criteriile legiuitorului se referă doar la limitele speciale de pedeapsă și la cauzele legale de modificare a acestora. Rețineți că atunci când se face comparația între legile penale succesive, raportarea se va face cu privire la aceeași încadrare juridică a faptei, pentru că după judecarea unei cauze și pronunțarea unei sentințe definitive, nu se mai poate schimba încadrarea juridică a faptei.

Prevederea din actuala legislație conform căreia, dacă delapidarea produce consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se vor majora cu jumătate reprezintă o variantă agravantă a infracțiunii și nu o cauză legală de majorare a pedepsei, astfel încât nu poate fi considerat un criteriu pentru determinarea legii penale mai favorabile în cazul condamnărilor definitive.

Prin majorarea pragului valoric al prejudiciului de la 200.000 lei la 2.000.000 lei, în raport cu care se reține forma agravantă a infracțiunilor, legiuitorul a avut intenția de a crea o normă penală mai favorabilă.

În concluzie, ÎCCJ a decis că în aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive pentru infracțiuni care au produs consecințe deosebit de grave potrivit vechiului Cod Penal, determinarea maximului special prevăzut de noul Cod Penal se va realiza, chiar dacă valoarea prejudiciului este sub pragul de 2.000.000 lei, prin raportare la varianta agravantă a infracțiunilor conform art. 309 Cod Penal.

Noul Cod Penal a modificat categoriile de funcționari cărora li se poate imputa delapidarea

Având în vedere delapidările din mediul privat, se impunea extinderea pedepsirii acestei fapte. În acest sens, s-a extins sfera noțiunii de funcționar public care poate săvârși infracțiunea de delapidare.

Astfel, dispozițiile privind delapidarea referitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice ( cum ar fi: persoanele care exercită un serviciu de interes public pentru care au fost învestite de autoritățile publice sau care este supusă controlului sau supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public) sau în cadrul oricărei persoane juridice.

Prin extinderea pedepsirii pentru delapidare și asupra celor din mediul privat, legiuitorul a avut ca scop dorința de a descuraja aceste practici ilicite, pentru că „niciodată nu vor fi respectate legile într-un stat unde nu există frica de pedeapsă.” (Sofocle)